Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Henri - Charles Puech

Henri - Charles Puech

HENRI-CHARLES PUECH (1902-1986)

Filozof ca formatie, H.C. Puech s-a orientat, sub conducerea lui Emile Brehier si a lui Leon Robin, spre studiul filosofiei grecesti, indeosebi spre neoplatonism si hermetism, dupa care interesul sau s-a indreptat spre doctrinele din perioada crestinismului timpuriu. Ulterior, ca Presedinte al departamentului de Stiinte Religioase la Ecole Pratique des Hautes Etudes, a exercitat o influenta hotaritoare in dezvoltarea considerabila pe care studiile patristice au cunoscut-o in Franta, mai ales dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Dupa descoperirea depozitului de manuscrise maniheene de la Fayum, Puech se va dedica studiului acestora. Rezultatele cercetarii sunt adunate in cartea Le manicheisme, son fondateur, sa doctrine, publicata in 1949, care ramine si astazi, prin bogatia si siguranta informatiei o lucrare de referinta.

O alta descoperire importanta are loc la Nag Hammadi, in Egipt, intre 1945 si 1946. O bogata colectie de codexuri gnostice in copta, din sec. al IV-lea, va capta interesul savantilor din lumea intreaga.  Ca membru al comitetului international instituit pentru valorificarea acestor manuscrise, H.C.Puech va juca un rol de frunte in identificarea si publicarea textelor respective.

Din 1934 devine directorul publicatiei Revue de l'Histoire des Religions;

Din 1952 este seful catedrei de Istoria religiilor la College de France, post in care isi va desfasura activitatea timp de 20 de ani.

Ca presedinte al Asociatiei Internationale pentru Studierea Istoriei Religiilor, Puech s-a bucurat de o apreciere generala.

Dintre operele sale amintim: 

Le Manicheisme, Paris, 1949.

"Le Manicheisme" in: Istoria religiilor, lucrare colectiva, elaborata sub directia sa, vol.II, Gallimard, Paris, 1972.

Histoire des religions, 3 vol., Paris, Gallimard, 1970.

En quete de la gnose, 2 vol., Paris, Gallimard, 1978.

Sur le manicheisme et autres essais, Paris, Flammarion, 1979.


Despre gnoză și gnosticism

Despre gnoză și gnosticism

Gnoză este așadar «cunoașterea» a ceva (a lui Dumnezeu sau a unei proprietăți a lui Dumnezeu), cunoaștere care, odată ce a fost dată, este imediată și absolută, transcendență față de simplă credință (pistis), cunoaștere a Viețîi și a Luminii și care este ea însăși Viață și Lumina – într‑un cuvânt, cunoaștere care este viziune, revelație și har, harismă (charismă), adevăr absolut înțeles printr‑un act mistic sau încredințat de un hieros logos, scriere sacră sau inițiere în misterii. Pe de altă parte, în foarte numeroasele și diferitele manifestări pe care le oferă în istorie și care, în anumite cazuri, au avut posibilitatea să fie independente unele de altele, atitudinea gnostică se dovedește coerentă, unitară și constanța, reprezentând prin această un tip distinct și original de religiozitate. Astfel, Gnoză poate și trebuie să fie considerată drept un fenomen particular, comun diferitelor domenii ale istoriei religiilor și, în acest fel, general. Acesta este felul în care intenționăm să o studiem aici, căutând să descoperim structura care îi definește esență, elementele ce o alcătuiesc și modul în care acestea se articulează unul de celălalt, mecanismele ce o determina, experiențele și exigențele la care răspunde; pe scurt, încercând să o înțelegem atât în ea însăși, cât și prin ea însăși și să pricepem în ce sens speculațiile, temele, miturile și riturile care ii alcătuiesc materia sunt ordonate în vederea unei nevoi de mântuire individuală pe care o traduc și, în ansamblu, o satisfac.Gnoză nu există în sine, independent de expresiile ei, în afară „gnozelor” și a gnosticilor...


4950 lei

În stoc
? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă