Honore de Balzac

O capodoperă: Eugénie GrandetEugénie Grandet este „cea mai celebră dintre povestirile balzaciene”. Romanul Eugénie Grandet l-a impus pe Balzac şi s-a impus totodată drept capodoperă ce va umbri multe dintre cărţile următoare ajungând să-l şi exapereze pe scriitor care preţuia sau iubea mai mult Căutarea Absolutului şi Moş Goriot.Geneza romanului este legat de anul 1833, an de răscruce în existenţa lui Balzac, după ce lăsase în urmă perioada formării (1822-1829), după ce anul 1829 marcase deja primele opere ce îşi vor găsi locul în Comedia umană, iar Fiziologia mariajului îi adusese chiar succesul de public, iar Pielea de şagri, publicat în două ediţii în 1831 confirmase forţa epicii de mare întindere.Balzac scrie foarte repede romanul căci acesta este deja pus în vânzare la mijlocul lunii decembrie a aceluiaşi an 1833, deschizând seria Scene din viaţa de provincie, aşadar ca parte integrată deja în vastul său ansamblu romanesc. Cât despre manuscrisul romanului, pe acesta scriitorul intenţiona să i-l trimită doamnei Hanska, cum o anunţa într-o scrisoare din 1 decembrie dar ajunge să-l înmâneze el însuşi, în 24 decembrie, în ajunul Crăciunului, la Geneva - ELISABETA LĂSCONI..

Eugénie Grandet, fiica unui fost dogar care a făcut avere, duce o viață izolată în orășelul de provincie Saumur, supusă voinței unui tată avar și autoritar. Sosirea neașteptată a vărului ei Charles, un tânăr parizian rafinat pentru care simte o atracție imediată, o face să întrevadă posibilitatea fericirii. Însă pasiunea sa o aduce într-un conflict violent cu tatăl ei, fapt care va avea ca rezultat o tragedie pentru toți.Eugénie Grandet este una dintre lucrările timpurii din ciclul Comediei umane al lui Balzac și una dintre cele mai bune. Cartea prezintă o societate mistuită de lupta pentru a obține avere și putere. Iar Grandet întruchipează atât căutarea pasionată a banilor, cât și costul uman al avariției. ..

„Situațiile cele mai patetice, confruntările cele mai implacabile din Comedia umană sunt, cel mai adesea, că și aici [în Eugenie Grandet] niște tragedii ale vieții private, neobservate sau chiar nebănuite, care au dus la zdrobirea unor existente.” (Maurice Bardeche)„Devenit aproape un mit, că Homer, Dante sau Shakespeare, numele lui Balzac este sinonim cu marii pasionați de adevăr, de artă, de dragoste sau de reușită, cu toată acea omenire fascinantă care populează O mie și una de nopți ale Occidentului, cum și-a numit Balzac opera.” (Angela Ion)„… Balzac și-a atribuit adesea doar meritul realizării unui inventar gigantic. Comedia umană: titlul însuși implică o distanță, sugerează că Balzac e spectator, că se abține să fie părtinitor și că descrie lumea că atare. El este secretarul societății franceze care își compune, chiar ea, propria istorie.” (Gaetan Pichon)..

Illusions perdues, film din 2021, in regia lui Xavier Giannoli, cu Benjamin Voisin (in rolul lui Lucien Chardon), Cecile de France (ca Louise), si Xavier Dolan, Gerard Depardieu; castigator al sapte premii Cesar.In Iluzii pierdute, parte din monumentala Comedie umana, protagonistul, Lucien Chardon, este un jurnalist ale carui aspiratii de a accede in lumea nobiliara, careia simte ca ii apartine de drept, sunt sustinute, prin mari sacrificii, de catre mama si sora sa. Celalalt erou al romanului, David Sechard, tipograf constrans sa preia afacerea tatalui sau, are propriile aspiratii, anume de a fi inventator. Balzac ofera in acest magistral roman un panoptic cultural, social si moral al Frantei de inceput de secol XIX...

Romanul reprezintă cheia de boltă a întregului ciclu al Comediei umane, întrucât Balzac introduce aici procedeul personajelor „reparaissant” – al căror destin este urmărit de-a lungul mai multor romane (Rastignac, Vautrin, doamna de Restand etc.). Moş Goriot şi-a sacrificat toată averea strânsă de-a lungul vieţii pentru a-şi face fericite fiicele, Anastasie de Restand (căsătorită cu un aristocrat) şi Delphine de Nucingen (căsătorită cu un bancher). Tinerele doamne îşi dispreţuiesc însă tatăl, considerat o persoană mult prea modestă pentru înalta societate din care au ajuns să facă parte...

Când Goriot a sosit la pensiunea doamnei Vauquer, bogăţia sa a provocat invidie, speculaţii şi un oarecare respect.La 1819, momentul în care începe povestea, bătrânul trăie ște în condiții mizerabile, iar singurii săi vizitatori sunt două doamne fermecătoare, prea frumoase ca să fie şi bune, care vin rar şi ferindu-se de ochii lumii.Sunt fiicele sale, pretinde Goriot, iar singurul locatar dispus să-i dea crezare este Rastignac, un tânăr student sărac, dar ambițios, a cărui țintă în viață este strălucitoarea societate din foburgul Saint-Germain.Fără îndoială, unul dintre cele mai bune romane ale lui Balzac, Moş Goriot transformă dragostea părintească excesivă într-o tragedie devastatoare şi analizează în profunzime două obsesii epuizante: iubirea și banii.„Romanul Moș Goriot e capodopera care reunește toate marile calități ale geniului balzacian: putere de observație, pătrundere psihologică, viziune dramatică, imaginație suplă, vervă extraordinară. […] Ca operă care dezvăluie până în cutele cele mai ascunse dezumanizarea sub semnul banului, romanul constituie un document de epocă, un studiu de moravuri, o cronică nemuritoare.” (Constantin Ciopraga)..

Balzac a studiat societatea ca pe un organism viu, speciile umane ca pe niște specii naturale bazandu-se dupa cum recunostea el însuși pe „cele cinci simțuri literare: invenția, stilul, gândirea, cunoștințele, sentimentul“.Observația și imaginația sunt forțe în mod necesar cuplate în capodoperă, de vreme ce truda romancierului constă în întregime în invenția realistă și în viziunea divinatoare...

Tratatul despre excitantele moderne a apărut în 1839, la cererea editorului Charpentier. Aici Balzac zăbovește asupra alimentelor al căror consum provoacă efecte asemănătoare cu cele produse de droguri – rachiul sau alcoolul, ceaiul, cafeaua, zahărul și tutunul –, trădându-și preferința pentru condimente și alimente exotice, aspect care ne permite să ghicim o reminiscență a mentalității medievale care valoriza condimentele și alimentele rare.Tratatul despre viața elegantă este unul dintre cele mai faimoase manifeste ale dandismului în Franța. Apărut sub forma a cinci articole consecutive – între 2 octombrie și 5 noiembrie 1830 – în revista regalistă La Mode, textul este scris, se pare, la comanda editorului revistei, Emile de Girardin, care încerca astfel să revigoreze publicația într-un context istoric și social dificil. Prin maxime, anecdote și mici istorii, Balzac readuce în scenă personaje notorii ale vremii lor, oferindu-ne un tablou al aristocrației franceze din zorii secolului al XIX-lea...

„Toate personajele sale sunt dăruite cu acea vitalitate înfocată care l-a animat şi pe el însuşi. Toate ficţiunile sale sunt la fel de profund colorate ca şi visele […], pe scurt, toţi în Balzac, până şi portarii, sunt geniali. Toate sufletele sunt pline ochi de voinţă.” (Charles Baudelaire)..

Verisoara Bette, parte a ciclului Scene din viata pariziana din Comedia umana, ansamblul romanelor balzaciene, este adesea considerat ultimul mare roman al lui Balzac. Plasat in Paris la mijlocul secolului al XIX-lea, romanul spune povestea unei femei nemaritate de varsta mijlocie, care pune la cale distrugerea familiei ei extinse. Bette se aliaza cu Valerie Marneffe, o tanara fara avere, maritata cu un soa pe care nu il iubeste, care seduce si aduce la ruina o serie de barbaai. Printre acestia se afla baronul Hulot, soaul verisoarei lui Bette, Adeline. Hulot sacrifica averea si reputaaia familiei pentru a-i face pe plac lui Valerie, care il insala, printre alaii, cu negustorul parvenit Crevel si cu ginerele baronului Hulot, tanarul artist Steinbock. Unul dintre cele mai lungi romane balzaciene, a fost scris pe parcursul a doua luni si publicat pentru prima oara ca foileton incepand cu anul 1846...

Lucien Chardon, tânăr chipeș, talentat și cultivat din Angoulême, își caută fericirea și progresul pe scara socială în brațele doamnei de Bargeton, reprezentantă de seamă anobilimii din regiune, o femeie mai în vârstă ca el, iubitoare de arte și dezgustată de viața grosolană a provinciei. Cei doi îndrăgostiți fug la Paris, unde Lucien, animat de ambiții literare, își dorește cu tot dinadinsul să pătrundă în lumea jurnaliștilor și a scriitorilor și să se afirme. Va reuși el oare să-și salveze idealurile nobile și iubirea în păienjenișul de intrigi și de pretenții ale sofisticatei protipendade pariziene? Considerat adesea cel mai bun roman al lui Balzac, Iluzii pierdute pictează un tablou impresionant al moravurilor Franței din prima jumătate a secolului al XIX-lea urmărind destinele a doi prieteni, poetul Lucien Chardon și tipograful David Séchard, ale căror drumuri, pornind aidoma sub semnul iubirii și al speranțelor idealiste, ajung să se despartă și să se întretaie de mai multe ori de-a lungul timpului.Nerăbdător să se afirme, dar sărac și necunoscător al moravurilor aristocrației literare pariziene, ambițiosul Lucien Chardon se face de râs și pierde dragostea admirativă a doamnei de Bargeton, cu care fugise din Angoulême. Incapabil să publice, dar și să se sacrifice în numele artei autentice, ajunge să ducă o viață luxoasă printre jurnaliștii și actrițele de moravuri ușoare din capitală, împrumutându-se repetat de la vechiul său prieten, David Séchard, căsătorit cu Ève, sora lui Lucien. Nici măcar iubirea pasionată și încrederea actriței Coralie nu-l pot salva. În timp ce cameleonicul tânăr decade tot mai mult, David, rămas la Angoulême, ajunge în închisoare prin mașinațiunile unor concurenți, care îi falsifică semnătura pe un document de credit acordat lui Lucien. Întors acasă, disprețuit, falit și devastat după moartea lui Coralie, Lucien este cuprins de remușcări pentru soarta prietenului său și reușește să obțină suma necesară eliberării lui încheind un pact cu un misterios abate spaniol. David își găsește liniștea în iubirea soției sale și într-o viață cinstită la țară, în timp ce Lucien, damnat, se întoarce la Paris...