O capodoperă: Eugénie Grandet
Eugénie Grandet este „cea mai celebră dintre povestirile balzaciene”. Romanul Eugénie Grandet l-a impus pe Balzac şi s-a impus totodată drept capodoperă ce va umbri multe dintre cărţile următoare ajungând să-l şi exapereze pe scriitor care preţuia sau iubea mai mult Căutarea Absolutului şi Moş Goriot.
Geneza romanului este legat de anul 1833, an de răscruce în existenţa lui Balzac, după ce lăsase în urmă perioada formării (1822-1829), după ce anul 1829 marcase deja primele opere ce îşi vor găsi locul în Comedia umană, iar Fiziologia mariajului îi adusese chiar succesul de public, iar Pielea de şagri, publicat în două ediţii în 1831 confirmase forţa epicii de mare întindere.
Balzac scrie foarte repede romanul căci acesta este deja pus în vânzare la mijlocul lunii decembrie a aceluiaşi an 1833, deschizând seria Scene din viaţa de provincie, aşadar ca parte integrată deja în vastul său ansamblu romanesc. Cât despre manuscrisul romanului, pe acesta scriitorul intenţiona să i-l trimită doamnei Hanska, cum o anunţa într-o scrisoare din 1 decembrie dar ajunge să-l înmâneze el însuşi, în 24 decembrie, în ajunul Crăciunului, la Geneva - ELISABETA LĂSCONI
