Bună dimineața, Veronica!

Veronica Torres ocupă un post de funcționar de poliție la Poliția Civilă. Ea este secretara, dar nu e o secretara oarecare. În timpul ei liber anchetează cazuri atroce, care lasă în urmă chiar și cea mai bolnavă imaginație. Și e foarte bună în ceea ce face. LA SFÂRȘIT, TOATE PIESELE SE ÎMBINĂ. „Cât de fragilă e inima umană – un iaz de gânduri oglindite. Un instrument de sticlă atât de profund și de tremurător, care poate să cânte sau să plângă.” Sylvia Plath Cu cât știi mai puțîn despre autoarea ANDREA KILLMORE, cu atât mai puțîn riști. Prietenă apropiată cu pericolul, nouă autoare a DarkSide Books e o revelație, chiar dacă nu își arată față, iar numele ei adevărat e în continuare un mister chiar și pentru editura. Într-o altă viață, ea a jucat un rol important în cadrul poliției. După ce a lucrat sub acoperire într-un caz și a suferit o mare pierdere personală, autoarea s-a văzut nevoită să adopte o nouă identitate. Și, odată cu această, o nouă vocație. Ascunsă în umbre, a găsit în literatură o cale de a învinge depresia și de a-și face auzită vocea. Astfel s-a născut Andrea Killmore, pseudonim botezat în sânge. De la primul e-mail către DarkSide Books, când a trimis manuscrisul romanului sau de debut, Bună dimineață, Verônica!, autoarea a insistat asupra importanței anonimatului sau. Orice contact între ea și editori are loc prin intermediul unui avocat. Din motive de siguranță, stilul sau de viață e extrem de rezervat și nu îi permite să dea interviuri sau să participe la evenimente publice. Ce altceva mai trebuie să știi? Că, oricine ar fi, Killmore e o scriitoare de prima clasa. Scrie thrillere asemenea maeștrilor, iar experiență să de viață le conferă o autenticitate rareori întâlnită în romanele polițiste de suspans. Scriitoarea a cunoscut îndeaproape adevărată față a răului. Chiar și cu atâtea mistere, literatură ei e vibrantă și crudă – la fel că realitatea. „Cât de fragilă e inima umană – un iaz de gânduri oglindite. Un instrument de sticlă atât de profund și de tremurător, care poate să cânte sau să plângă.” Sylvia Plath LA SFÂRȘIT, TOATE PIESELE SE ÎMBINĂ.