Ileana Vulpescu

Ne străduim întotdeauna să aflăm care sunt mecanismele trecerii noastre prin viață. Am vrea să le-nfrumusetam și să aurim pilula. Putem să ne străduim mult și bine; ele rămân, pozaic, neschimbate: foamea, dragostea, frică, invidia. Majoritatea oamenilor șanț mânați de biciul foamei. Depinde care e palierul pe care te-a situat nașterea. Nu sunt de disprețuit, ba dimpotrivă, sunt chiar de admirat, cei care muncesc și vor să-și depășească palierul din naștere, că să aibă ce mânca și, în aceleași timp nu se-ntraiasca nicicum, ci restituie societății măcar strădania neamului din care se trag. Pentu un biologg, beneficiind de cele mai moderne mijloace de investigare, e un succes realizarea unei clone: a intervenției pe-un embrion. Pentru țăranul care, neam de neamul lui, și-a arătat ogorul cu plugul tras de două vaci costelive, tractorul se-arată minunea minunilor, iar cine-i va lua spadă din mâna și va născoci o unealtă care să prăsească singură va fi cel mai mare inventator.Cartea de față înfățișează, fără părtinire, prin intermediul personajelor ei, mecanismele viatii noastre, neschimbate că un mit...

Cartea pe care-o citiți nu prezintă nico noutate privind Securitatea ori serviciile asemănătoare. Instituția este văzută dinuntru, de cineva apartinad angajaților ei țînând angajaților ei civili, așadar, categoriei „nici cal, nici măgar“.Personajul principal nu e decât o simplă traducătoare, al cărei acces la documente - pe care nimeni nimeni nu le va cunoaște, poate, vreodată - este dirijat. Nu se vădește o adeptă a regimului comunist, nu-și idealizează slujba, ci rămâne cum singură se caracterizează, o măruntă profitoare a situației. Și-atât. Profesia îi spulberă iluziile despre orice și despre oriunde. Eroina, prin propria existența și prin viață-n general, ajunge la concluzia că libertatea are numai o semnificație idologica, nicdecum o valoare personală, omul fiind liber doar când își da duhul. Precum în orice regim și în cel comunist lumea iubește și se-nmulteste, urmans căile imuabile decise de Fire. Sentimentul care domină personajul estedezamagirea, imuabilă și ea pentru sufletul omenesc în orice regim. N-aș putea spune că am dat la iveală un compendiu de pesimism; cât despre unul de oprimism, nici vorba, ziua de azi fiind, cu mărunte variații, copia celei de ieri. Și a celor de totdeauna... De pretutindeni...

De cîte ori trecea de poartă acestui spital parcă i se lasă un nor negru înaintea ochilor, toată tinerețea îi fusese tulburată de boală maicasii, care o aducea uneori zi de zi între zidurile spitalului, pe vreme bună, Lidia se plimbă cu maică-să kilometri, prin curte, între pavilioane, povestindu-l filme, piese de teatru, cărți citite, fără nicio reacție din partea bolnavei, care-i atana de braț că un bolovan...