Acest volum reuneste laolalta texte extrase din L'Erreur spirite (Eroarea spiritista) si Le Théosophisme: histoire d'une pseudo-religion (Teozofismul: istoria unei pseudo-religii), relevante pentru neintelegerile si derapajele spirituale specifice lumii moderne. René Guénon critica in mod argumentat o serie de idei tangente cu spiritualitatea, care apartin lumii moderne instrainate de Traditie, o lume fascinata de „fenomene” mai mult sau mai putin paranormale, care insa nu au nicio legatura cu Realitatea.
Teozofismul nu este acelasi lucru cu teozofia. Din punct de vedere istoric, termenul „teozofie” se refera la o serie de doctrine de inspiratie religioasa sau chiar mistica ce provin in intregime din traditia occidentala, a carei baza este intotdeauna crestinismul. Reprezentanti ai teozofiei pot fi considerati Jacob Böhme, Gichtel, William Law, Jane Lead, Swedenborg, Louis-Claude de Saint-Martin, Eckartshausen.
Contrar celor de mai sus, „Societatea Teozofica” ce practica teozofismul a fost fondata in 1875 de catre Helena Pe-trovna Blavatsky, impreuna cu colonelul Henry Steel Olcott si William Quan Judge, avand sediul in India, la Chennai. In afara de ideile teozofice cu care fondatorii erau familiari si pe care le imbratisau, invataturile teozofismului constau dintr-un sincretism ce uneste budis-mul, hinduismul si in general toate traditiile religioase.
„[…] putem, in doua cuvinte, sa spunem ca eroarea consta in special in aceasta: potrivit spiritismului, moartea nu schimba nimic, cu exceptia faptului ca trupul a disparut, sau mai degraba a fost separat de celelalte doua elemente, care raman unite unul cu celalalt ca inainte; cu alte cuvinte, mortii s-ar deosebi de cei vii doar prin faptul ca ar avea un element mai putin, corpul.” L'Erreur spirite (Eroarea spiritista)
„Incepand cu Descartes, occidentalii moderni concep fiinta umana ca alcatuita din doua elemente: trup si suflet (sau spirit – denumirile nu sunt clar definite si sunt adesea interschimbabile). Din punct de vedere traditional, insa, fiinta Om este alcatuita in mod ternar din trup, suflet si spirit, unde sufletul este acea instanta de care este nevoie pentru ca sa se poata crea o legatura reala si autentica intre trup si spirit. Lipsa acestei conceptii ternare a dus la o serie de confuzii si dificultati de intelegere dintre care spiritismul este doar un exemplu. Toate aceste conceptii s-ar clarifica in totalitate daca ar fi cunoscute in mod real doctrinele traditionale, in primul rand cele orientale, dar si cea crestina occidentala, fata de care omul modern s-a distantat cel mai mult.”