În curte la Dionis

Nuvela În curte la Dionis (1977) are în centru o variantă răsturnată a mitului orfic, temă ce a constituit o adevărată obsesie pentru Eliade. Înaintea oricărei interpretări, nuvela ar trebui plasată în intimitatea altor câtorva proze, care alcătuiesc un corpus de texte ce se comportă autonom în cadrul operei eliadeşti. Însuşi Eliade remarca faptul că cele câteva nuvele (Pe strada Mântuleasa, Uniforme de general, Incognito la Buchenwald şi În curte la Dionis) şi-au căpătat o anumită autonomie, independent de intenţia autorului. În acest context, textul ar trebui integrat acestui ciclu de proze, citită şi interpretată ca atare: în funcţie de evoluţia personajelor (comune celor patru texte), de traseul iniţiatic pe care acestea îl urmează, de planurile narative care converg unele din altele, creând diferite paliere de interpretare.