Bushidō, codul samurailor, carte esențială pentru imaginea Japoniei, a fost publicată în 1899, în America, unde a și fost scrisă, direct în limba engleză, de către Nitobe Inazō. De la bun început a fost un bestseller, fiindcă aducea în cultura occidentală un tablou inedit al obiceiurilor și valorilor nipone, fără a ignora tradițiile budiste, șintoiste și confucianiste, ba chiar descoperind asemănări cu valorile ordinelor cavalerești din tradiția occidentală sau cu învățăturile Antichității greco-latine. Vechi cod moral al samurailor, castă de războinici, bushidō este un ansamblu de șapte valori care pot modela conduita și spiritualitatea oricui: integritatea, curajul, bunăvoința, politețea, sinceritatea, onoarea și loialitatea. Printre cititorii celebri ai acestei cărți s-au numărat,în epocă, președintele american Theodore Roosevelt și fondatorul mișcării internaționale a cercetașilor, Robert Baden-Powell, și cu siguranță aceștia, și nu doar ei, au fost inspirați de cele șapte valori enumerate de cartea învățatului japonez. „Fără îndoială, Nitobe este celebru pentru bushidō, una dintre primele cărți scrise cu scopul de a le face mai bine cunoscută și mai bine înțeleasă Japonia occidentalilor, de preferință într-un singur cuvânt sau într-un singur concept, dacă o societate poate fi rezumată atât de ușor. Nitobe discută despre ceea ce el percepe a fi caracteristicile codului bushidō: corectitudinea sau spiritul de dreptate, curajul, spiritul cutezător și buna conduită; bunăvoința; politețea; veridicitatea și sinceritatea; onoarea; loialitatea; stăpânirea de sine; instituția sinuciderii și a reparației morale, precum și semnificația sabiei, pe care el o numește «sufletulsamuraiului».“ MARGARET MEHL, specialistă în cultura și civilizația japoneză, profesoară la universitatea din Copenhaga...

Aflata in topul celor mai influente carti scrise vreodata despre calea razboinicilor japonezi, Bushido - Codul samurailor este un studiu clasic al culturii japoneze, in care se contureaza virtutile pe care fiecare asemenea razboinic le intruchipa, aparandu-le cu insasi viata sa. Mai mult decat atat, autorul compara fiecare astfel de virtute cu modul in care se manifesta ea in Occident, aratand ca oricat de diferite ar parea doua culturi la suprafata, ele sunt totusi create de fiinte umane si, ca atare, au asemanari profunde. Preceptele de baza ale codului Bushido, despre care veti citi in aceasta carte, cu asemanarile si deosebirile fata de codurile cavalerilor din Occident sunt:• Corectitudinea sau datoria;• Curajul, darzenia si rabdarea;• Bunavointa;• Politetea;• Autenticitatea si sinceritatea;• Onoarea;• Devotamentul fata de familie si fata de un superior. In plus, sunt abordate teme controversate din cultura japoneza, cum ar fi razbunarea (katakiuchi) si sinuciderea ritualica (hara-kiri), statutul femeii in societate si stapanirea de sine impinsa pana la limite supraomenesti. Toate aceste valori creeaza un sistem de credinte unic pentru filosofia si cultura japoneza, cu izvoare adanci in budismul Zen, sintoism si confucianism. Desi nu mai este la fel de viu ca pe vremea luptatorilor medievali, Bushido influenteaza pana in zilele noastre stilul de viata si modul de a gandi al japonezilor. Inazo Nitobe a fost profesor la Universitatea din Tokyo si delegat al Japoniei la Liga Natiunilor. Cartea sa, publicata pentru prima oara in limba engleza la New York, in anul 1899, a cunoscut zeci de editii in numeroase limbi europene si asiatice.[...] seppuku nu constituie sinucidere in intelesul dat acestui cuvant de europeni. De fapt, seppuku era o institutie legala si ceremonioasa, inventata in cursul Evului Mediu, prin care samuraii isi ispaseau greselile sau scapau de oprobriul public, isi recastigau prietenii sau isi dovedeau sinceritatea. Cand seppuku era impus ca o pedeapsa oficiala, se facea cu un ceremonial deosebit, adica distrugerea de sine insusi se facea in forme rafinate si se executa cu cel mai mare calm si stapanire de sine. Pentru aceste motive seppuku era in mod special potrivit profesiunii ca-valerilor luptatori...

„Bushido, Codul samurailor este o incercare de a dezvalui una din minunatele fete ale sufletului japonez. Nu stim de unde a venit acest popor in arhipelagul pe care il populeaza in prezent. Sa fi venit din insulele sudului ca o ramura a rasei malaeze sau din continentul asiatic ca un membru al marii familii mongole? Antropologia si lingvistica n-au dat pana in prezent un raspuns decisiv. Cert este ca stramosii lui s-au instapanit peste cele mai mult de patru mii de insule din timpuri preistorice, si-au durat cu "darzenia de bronz" a caracterului lor o lume in care si-au plantat ciresii, templul si caminul, pe un pamant bantuit de taifunuri, zguduit de cutremure, invapaiat de vulcani, si au dat lumii, prin urmasii lor, o civilizatie ce ne starneste admiratia. Din randul acestor fii ai soarelui s-au ivit samuraii.Samuraii reprezinta o clasa sau o casta de razboinici intemeiata pe la sfarsitul secolului al XII-lea, in plin feudalism medieval, intr-o perioada de inceput a shogunatului Kamakura. Selectia samurailor se facea pe criterii severe in privinta calitatilor fizice si sufletesti ale luptatorului. Bushido, codul principiilor morale ale acestor cavaleri, incorpora in concept aceste "table ale legii" care preexistau in inimile lor. Sursele acestui cod sunt profund religioase: shintoismul si budismul Zen. Disciplinele fizice: scrima (ken jutsu), tragerea cu arcul (kyu jutsu), judo, ju jutsu, manuirea evantaiului de fier de razboi (tessen), aruncarea sulitei (nagotana), au fost transformate de maestrii de lupta, adepti ai budismului Zen, in discipline ale spiritului menite sa dezvolte in discipol vointa, puterea de concentrare si stapanirea de sine. Sabia, sufletul samuraiului, era un lucru spiritual.Razboinicii care dovedeau insusiri superioare erau initiati in tehnicile ezoterice ale acestor discipline, tehnicile de lupta devenind totodata mijloacele de desavarsire interioara si cai ce duc la iluminare (satori). Samuraiul ducea o viata simpla si sobra, ascetica si care semana mult cu cea a calugarilor; unii luptatori chiar imbracau rasa de calugar peste armura si isi radeau capul. Invataturile religioase si preceptele inteleptilor chinezi le-au substantializat sufletul in care impacarea cu soarta, detasarea de cele lumesti, seninatatea in fata mortii, dragostea de glie, pietatea filiala, devotamentul pentru Daimyo sau Shogun se invedereaza ca sublimul rod. Ratiunea de a fi a samuraiului era de a suferi pentru binele altuia si crezul lui se traducea, in ultima analiza, in supremul gest: acela de a muri pentru altul, a fi credincios celui pe care il slujesti pana la moarte, si mai mult, a-l "urma in moarte" (junshi).Nu putem sa nu simtim in aceasta maretia "sufletului japonez" (Yamato Damashi), suflet pe care il pot exprima atat de fericit gingasa floare de cires si teribila sabie de samurai.”Antoniu Serban..