Instituirea unei sancțiuni in caz de nerespectare a legilor este deosebit de importanta in cadrul unei societați. Cu toate acestea, aplicarea unei pedepse mai mari sau mai mici decat o impun gravitatea faptei și persoana autorului este de natura a produce un efect total opus celui urmarit de legiuitor.
Din aceste considerente, individualizarea judiciara a pedepsei joaca un rol crucial in procesul penal din orice stat civilizat. Privarea de libertate ar trebui sa aiba un caracter excepțional, urmand a fi dispusa doar atunci cand scopul pedepsei nu poate fi atins in alt mod. Regula ar trebui sa o reprezinte aplicarea unor modalitați de individualizare neprivative de libertate, insoțite, dupa caz, de masuri și obligații apte sa asigure reintegrarea sociala inculpatului.
Prezenta lucrare iși propune sa analizeze prevederile legislative din noua legislație penala referitoare la modalitațile de individualizare neprivative de libertate atat din punct de vedere teoretic, cat și prin prisma situațiilor care au aparut in practica judiciara in ultimii 3 ani și jumatate.
Totodata, sunt formulate și numeroase propuneri de lege ferenda apte de a contribui la imbunatațirea cadrului normativ, fiind prezentate și soluții din legislația altor state care pot fi adaptate cu succes in legislația romaneasca.
Lucrarea „trage un semnal de alarma” asupra crizei sistemului de probațiune din Romania, acesta fiind in prezent incapabil, datorita subfinanțarii, sa contribuie la reintegrarea sociala a celor care au comis infracțiuni.
Lucrarea se adreseaza in primul rand practicienilor, prin numeroasele probleme practice pe care le prezinta, dar și studenților, masteranzilor, precum și tuturor celor pasionați de dreptul penal.
