Îngeri oameni. Povestea sufletelor pereche
„Dacă oamenii pe care îi rănim s-ar ascunde în sufletul nostru aducându-ne odată cu ei toată durerea pe care le-am provocat-o, nu am avea de ales decât să-i hrănim din noi înșine până se vor vindecă, altfel, vom fi nevoiți să trăim veșnic cu durerea lor adânc sculptată în ființă noastră. Durerea simțită ne-ar provoca vrând-nevrând să fim mai buni. Între «a răni» și «a hrăni» este o foarte mică diferența dată de litera «h» pe care alegi sau nu să o folosești în față cuvântului «a răni». Rănești sau hrănești, alegerea îți aparține.” (Maria Cristina Camaras)
