• Partea I - teza - urmareste contractul in acceptiunea sa clasica, ca mijloc de expresie a autonomiei de vointa, creator de norme private. Corelativ, interpretarea este, asadar, un mijloc de identificare a vointei autonome, nomothete.
• Partea a II-a - antiteza - se concentreaza asupra criticilor aduse teoriei clasice. Autoarea identifica o serie de dificultati care ridica indoieli justificate cu privire la eficacitatea regulilor de interpretare.
• Partea a III-a incearca o sinteza a celor doua extreme si propune o metodologie de lucru.
Monografia analizeaza problematica interpretarii atat calitativ (atat la nivel national, cat si utilizand o abordare comparata), cat si calitativ, fiind inventariate peste 2.000 de decizii din practica judiciara. Concluziile lucrarii sunt extrase, asadar, pe baza unor argumente robuste din doctrina si practica, atat la nivel national, cat si international, si sunt redate intr-un format grafic usor de transpus la diferitele situatii practice cu care cititorul s-ar putea confrunta.