Forma poetica a expunerii, perspectiva filosofica asupra vietii precum si solutia pe care o ofera pentru eliberarea omului din ciclul dureros al existentei, fac din acest tratat unul din textele cele mai respectate ale buddhismului Mahāyāna.
Structura tematica a operei se bazeaza pe cele sase perfectiuni - generozitatea, disciplina etica, rabdarea, perseverenta, meditatia si intelepciunea - ce jaloneaza calea spre iluminare a unui bodhisattva.
Primele trei capitole discuta beneficiile Gandului Iluminarii (bodhicitta) care motiveaza modul de viata al unui bodhisattva, explicand mijloacele cultivarii si sustinerii acestei aspiratii altruiste. Toate acestea stau temelie perfectiunii generozitatii.
Capitolele al patrulea si al cincilea discuta caile de aplicare a Gandului Iluminarii in viata cotidiana, prilej de a expune perfectiunea disciplinei etice.
Capitolele al saselea, al saptelea si al optulea sunt dedicate expunerii perfectiunilor rabdarii, perseverentei si meditatiei. Capitolul al saselea e unanim recunoscut ca un clasic prin sine insusi, intrucat expune limpede o serie de contemplatii menite sa contracareze mania, aceasta fiind considerata in Mahayana cea mai virulenta dintre toate emotiilor turbulente si cea mai nepotrivita modului de viata al unui bodhisattva.
Al optulea capitol, asupra perfectiunii meditatiei, are ca tema centrala cultivarea altruismului si Gandului Iluminarii. In vremuri recente, acest capitol a ajuns oarecum controversat din cauza unor acuzatii de misoginism. Pentru a determina in ce masura acest lucru este justificat, problema trebuie privita in contextul discutarii de catre Santideva a unui tip particular de meditatie, care sa actioneze ca un antidot al senzualitatii.