Apărut în 1936 și publicat în peste 30 de ediții, Invitația la vals, romanul semnat de Mihail Drumeș, a devenit unul dintre cele mai apreciate titluri ale literaturii interbelice. Marcată de o scriitură sensibilă, povestea dintre Tudor și Micaela se desfășoară sub auspiciile unei iubiri tulburătoare, măcinată de excese emoționale, gelozie și jocuri ale seducției.
Tudor, tipul cuceritorului pentru care femeia nu mai reprezintă un mister, își pune în minte să o seducă pe Micaela, trimițându-i scrisori de dragoste, fără a-și recunoaște nicio clipă iubirea pentru fată. Tânăra studentă, aparent neclintită în fața declarațiilor curtenitorului său vecin, se trezește atrasă într-un joc al voluptății ale cărui reguli îi sunt necunoscute. Dragostea celor doi protagoniști, prinși în vertijul pasiunii, este o continuă luptă de cucerire, devoratoare și autodistructivă, care nu le oferă nicio clipă de liniște.
Iscusința lui Drumeș constă tocmai în această capacitate a scriitorului de a crea imprevizibilul, de a oferi cititorului neașteptate răsturnări de situație într-o poveste în care disperarea își joacă rolul principal alături de protagoniști.