Ioan Usca

Poate să te ridice și DNA-ul, cu televiziunea la ușă, că vei păși demn, chiar vesel, printre jurnalistele care strigă: „Acum vă pare rău?”, „Sunteți vinovat?”, dacă îl vei fi citit pe Ioan Usca - preot de formație, geniu umoristic ancorat în real atât de mult, încât nu-i poți înțelege mini-piesele de teatru, dacă nu ești la zi cu știrile. Un istoric-umorist al vremurilor nostre de neratat. Și el, dar și ele. Și viceversa.” (Dan Cârlea – scriitor)Ce s-ar întâmpla dacă Hansel și Gretel ar ieși la un mic și o bere cu plutonierul de poliție Onici? Dar dacă Aurel, un ratat absolut, un Bulă peste care Destinul prăvălește zi de zi toate miștourile Universului, ar reuși să o seducă pe Frumoasa Adormită, desigur, asta după ce ar trezi-o cu un sărut, mai precis cu mirosul de ceapă dospită persistent după cheful cu langoși și bere la pet de aseară? Ne răspunde prozatorul Ioan Usca în basmele sale, frânturi ale Paradisului Pierdut, pretext pentru tâlcuri care se adresează atât lacrimii cât și râsului în hohote. (Mirel Curea- jurnalist)Prozator remarcabil, care știe să conjure umoristic toate savorile limbii, preotul Ioan Sorin Usca devine sobru și măsurat atunci când intră în registrul teologic, pe care-l stăpânește cu o competență lipsită de emfază, fie că e vorba de patristică (pe care o cunoaște în profunzime și o abordează comparativ), fie că e vorba de biblistică (în care are ambiții poliglote, mult peste media preocupărilor curente din România). (Răzvan Codrescu, jurnalist și editor de carte)..

Dacă Agatha Christie, Georges Simenon sau alții ca ei, ar fi avut ceva mai mult curaj și fantezie, ar fi scris ca Ioan Usca, înaintea sa. Ar fi înțeles importanța detaliului aparent nesemnificativ, care poate da peste cap cea mai măreață acțiune umană, cum ar fi că un personaj de proză polițistă nu-i suficient să fie imaginat pășind pisicește, pentru a-și surprinde victima abilei crime puse la cale, cu care detectivul - personajul principal - își va bate capul până la ultima pagină, ci trebuie să-și fi și făcut un duș dimineața, pentru a nu-și avertiza prada cu mirosul acru, de transpirație stătută. Este că dacă v-ați apuca fie de crime, fie de scris romane polițiste, nu v-ar da prin cap așa ceva? Ei bine, autorului i-a dat. Mai mult, i-a și ieșit!   (Mirel Curea- jurnalist)Născut în 27 ianuarie și la fel de genial precum idolul său, Wolfgang Amadeus Mozart, Ioan Usca vine din confluența stirpei căzăcești a neamului Usca (rus. subțire) cu sângele albastru al unui conte excentric, Landskron, al cărui castel străjuie, încă, fantomatic, dealul Affenberg din Carinthia. Așa este scrisul, așa este omul. Riguros până la obsesie, erudit și neobosit în a monologa despre tot ce omenirea a creat ca valoare artistică (dacă are auditoriu avizat), inspirat și ironic, nu e lipsit de nebunia fascinantă și paradoxală a sufletului rusesc. Căruia nu-i dă, totuși, întâietate. Textele lui, pornind de la exploatarea superficială a realității redusă la două dimensiuni, au un umor spontan ivit din cele mai neașteptate observații sau alăturări. Personajele lui sunt ușor naive - ca în pictura numită astfel -, blazate și fataliste. Se mișcă în conturul trasat de autor sau de matricea lor interioară. Din când în când, li se întâmplă să treacă prin experiențe mistice, fantastice sau extraterestre, reacția lor păstrându-și imperturbabila liniaritate a comodității și reflexelor zilnice, mundane. De aici, rezultând situații de un comic imposibil de ignorat. (Gabriela Savitsky- poet și scriitor)Ioan Usca este genul de autor ale cărui cărți le dorești în bibliotecă. Știe ce-i viața, are umor, stăpânește cu precizie tehnicile prozei. Maturitatea scriiturii i se îmbină, fără un efort vizibil, cu firescul. Scrie precum respiră, fără să trișeze, memorabil. Întâlnirea cu literatura lui e o plăcere. (Alexandru Petria- scriitor)..

„Mi-am făcut un obicei să-l citesc zilnic pe șugubățul preot timișorean, dimineața, la cafea, pe Facebook. E o garanție că o să fiu cu psihicul în formă, iar buna dispoziție n-o să mă părăsească ore bune. Usca merge perfect ca tratament contra tristeții. Și nu cred că e prea mult dacă o să zic că stările când simți că te ia naiba trec cu leacul rândurilor scriitorului, alifii eficiente sau pansamente oportune pentru suflet.Volumul de față e pe linia celorlalte semnate de Usca, deși se face vorbire despre pandemie sau lectorul e purtat pe cărările unei narațiuni SF. Excelent, adică. Chiar și în timpurile acestea, în care omenirea și-a pierdut reperele, isterizată, Usca își rotunjește destinul auctorial cu meticulozitate, detașare și bonomie. Știe că literatura rămâne, indiferent de hăbăucelile vremurilor.” (Alexandru Petria)..