Poate să te ridice și DNA-ul, cu televiziunea la ușă, că vei păși demn, chiar vesel, printre jurnalistele care strigă: „Acum vă pare rău?”, „Sunteți vinovat?”, dacă îl vei fi citit pe Ioan Usca - preot de formație, geniu umoristic ancorat în real atât de mult, încât nu-i poți înțelege mini-piesele de teatru, dacă nu ești la zi cu știrile. Un istoric-umorist al vremurilor nostre de neratat. Și el, dar și ele. Și viceversa.” (Dan Cârlea – scriitor)
Ce s-ar întâmpla dacă Hansel și Gretel ar ieși la un mic și o bere cu plutonierul de poliție Onici? Dar dacă Aurel, un ratat absolut, un Bulă peste care Destinul prăvălește zi de zi toate miștourile Universului, ar reuși să o seducă pe Frumoasa Adormită, desigur, asta după ce ar trezi-o cu un sărut, mai precis cu mirosul de ceapă dospită persistent după cheful cu langoși și bere la pet de aseară? Ne răspunde prozatorul Ioan Usca în basmele sale, frânturi ale Paradisului Pierdut, pretext pentru tâlcuri care se adresează atât lacrimii cât și râsului în hohote. (Mirel Curea- jurnalist)
Prozator remarcabil, care știe să conjure umoristic toate savorile limbii, preotul Ioan Sorin Usca devine sobru și măsurat atunci când intră în registrul teologic, pe care-l stăpânește cu o competență lipsită de emfază, fie că e vorba de patristică (pe care o cunoaște în profunzime și o abordează comparativ), fie că e vorba de biblistică (în care are ambiții poliglote, mult peste media preocupărilor curente din România). (Răzvan Codrescu, jurnalist și editor de carte)
