Ioana Scoruș

Ioana Scoruș, psihanalist cu experiență îndelungată, s-a hotărât să aștearnă pe hârtie cinci povești terapeutice, numai bune să îi învețe pe copii câte ceva despre emoții și despre suflet. Așa s-a născut Aventuri în Țara lui Strolyx, o carte frumoasă și amuzantă, de citit (și de desenat) împreună cu părinții.Ați auzit vreodată de strolycși? Nu? Ei bine, sunt niște creaturi tare misterioase. Au o blană pufoasă ca a urşilor polari, își schimbă culoarea când te aștepți mai puțin și se hrănesc cu lere, micole, bezuți și alte poame nemaivăzute. Dar nu ăsta este cel mai ciudat lucru. Mai de mirare este că niciun locuitor al Țării lui Strolyx nu știe ce-i bucuria ori tristețea și nici râsul sau plânsul. Noroc cu Mira și Hak, doi copii de vârsta ta, care ajung în acest ținut de basm și, după multe aventuri, îi învață pe strolycși un curcubeu de emoții...

Ultimele vestigii ale vechii lumi, caracterizată de educația aleasă așa cum era ea conotată de iluminism, se întâlnesc prin intermediul a doi indaptați prezentului progresist: Michel, francez cu descendență aristocrată, profesor universitar la Paris și mai apoi neurochirurg la Geneva și Vera, „o fată din est cu pielea șlefuită de soare”, aristocrată prin educație și nu prin descendență, studentă la Paris, avându-l, vreme de un an, profesor pe Michel. Este mediul din care ia naștere o relație de cuplu ce se vrea veșnică...

Psihoterapeut cu practica indelungata, Ioana Scorus porneste de la experienta de lucru, la cabinet, cu copiii, adolescentii si parintii lor pentru a creiona nu doar portretul actualelor generatii, ci si al societatii noastre, in ansamblul ei. Punand sub lupa mediul in care cresc copiii, calitatea invatamantului, abundenta de activitati extrascolare, dependenta de ecrane, dezinteresul pentru lectura, autoarea incearca sa afle care sunt adevaratele valori ce ar trebui sa jaloneze drumul celor mai tineri prin hatisurile vietii.  La nastere, fiecare copil are tot ce-i trebuie pentru ca, pus de parinti pe drumul vietii cu maturitate si inte­lepciune, sa ajunga, cand se va desprinde de ei, o fiinta pe deplin capabila sa stea pe picioarele sale si sa faca fata provocarilor vietii. La intrarea in lume, copiii au enorm de multe posibilitati minunate. Ca acestea sa devina reale, e nevoie de un mediu care le va realiza. Numai parintii, pana la urma, il pot construi pas cu pas. Cand mediul adecvat actualizarii posibilitatilor pozitive nu survine, parintii sunt cei care poarta vina, nicidecum copilul, care, la inceputul vietii, total dependent si incon­stient, nu are cum sa stie ce trebuie sa faca cu el si cu posibilitatile aflate la panda in el. Parintii trebuie sa le simta, sa le miroasa, si sunt de acord ca lucrul acesta nu e usor deloc...