Ion Creangă

Ion Creangă (1837-1889), cel mai mare povestitor român, este unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită lucrării sale autobiografice Amintiri din copilărie. Opera sa este redusă cantitativ, dar înzestrată cu un generos fond de idei exprimate într-un limbaj de o savuroasă oralitate...

Amintiri din copilărieCartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari. Ilustratii alb-negru de Oana Voican...

„Fără a ieși din schemele basmului popular, fără a inventa nimic esențial, Creangă retrăiește cu ingenuitate întâmplările povestite. Geniul humulesteanului este această capacitate extraordinară de a-și lua în serios eroii, de a le retrăi aventurile, de a pune cu voluptate în fiecare propriile lui aspirații nerostite, slăbiciuni, vicii, tulburări și uimiri, adică de a crea viață.” (Nicolae Manolescu)..

— Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la tei, cu gând să prind pupăza, fiindcă aveam mare ciudă pe dânsa: nu neapărat pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru că mă scula în toate zilele cu noaptea-n cap. Și, cum ajung în dreptul teiului, pun mâncarea jos în cărare, mă sui încetișor în teiul care te adormea de mirosul florii, bag mâna în scorbură, unde știam, și norocul meu!... nimeresc pupăza pe ouă și zic plin de mulțumire: „Taci, leliță, că te-am căptușit eu!”.Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă sunt acum într-un format mai accesibil, care respectă ortografia vremurilor noastre, pentru a face textul mai ușor de parcurs de către copil. Astfel, el nu va mai trebui să facă efortul de a desluși arhaismele și se va putea bucura de lectură. Cuvintele complicate au fost explicate în note de subsol, tot pentru a ușura înțelegerea.În colecția Clasici români pe înțelesul copiilor veți descoperi operele celor mai îndrăgiți scriitori, adaptate pentru a fi citite și înțelese cu ușurință de către cei mici...

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatură română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatură română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatură română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari...

Ion Creangă (1837-1889), cel mai mare povestitor român, este unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită lucrării sale autobiografice Amintiri din copilărie. Opera sa este redusă cantitativ, dar înzestrată cu un generos fond de idei exprimate într-un limbaj de o savuroasă oralitate...

Creanga este un mare creator de chipuri si icoane. Toate figurile au relieful lor bine conturat, începând cu buna lui mama, Smaranda, pâna la mos Bodrânga si mos Luca, harabagiul din Humulesti, care l-a dus surghiun la seminarul Socolei...Fondul "Amintirilor din copilarie" e însusi fondul sufletesc al poporului român: sincer si bun pâna la duiosie, rabdator si cuminte, voios, mucalit si istet, si de o dulce si statornica resemnare în vremuri grele, care l-a facut sa iasa biruitor de-a lungul veacurilor...Intr-o perfecta armonie cu fondul, stilul povestitorului este narativ. Cursul povestirii, încet sau iute, linistit sau impetuos, e însusi mersul gândurilor si sentimentelor sale, dupa ce au trecut prin stavilarul constiintei artistice. În clipele atât de grele ale creatiei, Creanga suferea chinuri cumplite, caci el se lupta sa stavileasca torentul si sa-i potrivesca mersul regulat, dupa cursul simtirii si dupa ritmul inimii sale.Materialul lingvistic e foarte bogat în scrierile lui Creanga. El fugea cu oroare de neologisme, pe care le-a definit într-un autograf, gasit mai târziu pe fila unei gramatici: «Neologisme se cheama toate cuvintele introduse în limba, unele fara trebuinta, si pentru care putem gasi un cuvânt românesc corespunzator...».Când se întâmpla totusi sa-i scape sub condei vreun neologism, doua, le înlocuia repede, punând în loc cuvinte scoase din graiul taranului moldovean.Nicolae Timiras..

Ion Creanga e un scriitor asa-zis usor doar pentru cel ce nu l-au citit si mai ales nu l-au inteles. Limbajul lui aparent popular e plin de ascunzisuri de sens si profunzimi.Il tot citim o viata intrega si credem ca am priceput ce spune, dar cand reluam oricare dintre textele sale, ne minunam de ce sclipiri de inteles ne stralucesc neasteptat in minte. - I. Oprisan..

„Creangă este o expresie monumentală a naturii în ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român sau, mai simplu, este poporul român însuşi, surprins într-un moment de genială expansiune...” – GEORGE CĂLINESCU..

Iubite cetitoriu.Multe prostii ăi fi cetit, de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și, unde-i vedè că nu-ți vin la socoteală, iè pana în mână și dă și tu altceva mai bun la ivală, căci eu atâta m-am priceput și atâta am făcut...

„În Creangă, fiecare român se recunoaşte ca atare, cu tot ce are mai de preţ al lui. În Creangă, fiecare se simte crescut om întreg, la statul fiinţei lui adevărate.Vorbirea lui e graiul pe care simţi c-ar trebui să-l vorbeşti, simţirea lui e simţirea cea dintâi care te cuprinde, înainte de a te potrivi lăuntric altor calapoade sufleteşti. Liniştea lui, echilibrul lui intern, seninătatea în rezistenţă împotriva încercărilor, gluma sunt însuşirile românului din balade şi poveşti. Prin Creangă, românul intră în universalitate.“ — MIRCEA VULCĂNESCUNăscut, după propria-i mărturisire dintr-un fragment de biografie, la 1 martie 1837 (sau la 10 iunie 1839, după un înscris oficial), ION CREANGĂ a fost primul dintre cei opt copii ai lui Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti, Neamţ, şi ai soţiei sale Smaranda, născută Creangă. După ce urmează, pe rând, cursurile şcolilor din Humuleşti, Broşteni şi Târgu-Neamţ (1846–1853), apoi pe ale Şcolii Catihetice din Fălticeni (1854–1855), ajunge să studieze la Seminarul de la Socola (Iaşi). În 1859 se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu şi este hirotonisit diacon. Un an mai târziu se naşte unicul său fiu, Constantin. După un parcurs întortocheat, care include printre altele înscrierea la Facultatea de Teologie, curând abandonată, şi la Şcoala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi, al cărei director era Titu Maiorescu, ocupă prin concurs, în 1864, postul de institutor la Şcoala primară de la Trei Ierarhi. În 1865 absolvă Şcoala Normală. Este apoi institutor şi diacon. Alcătuieşte manuale şcolare. În 1871, refuză să mai respecte cutuma şi apare în biserică tuns şi cu pălărie. Publică Învăţătoriul copiilor – carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove şi buchi, cuprinzând învăţături morale şi instructive, alături de C. Grigorescu şi V. Răceanu; manualul avea să primească patru ani mai târziu, alături de Metoda noua de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primare, avizul ministrului Titu Maiorescu pentru studierea în şcoli. În 1873 semnează câteva articole despre care se consideră că ar aduce atingere preoţimii şi este destituit din cler, pierzând totodată şi slujba de institutor. În acelaşi an obţine divorţul, după ce se retrăsese la „bojdeuca din Ţicău", împreună cu Tinca Vartic, alături de care îşi va petrece întreaga viaţă. În 1874 îşi primeşte înapoi postul de institutor. Îi sunt publicate câteva povestiri şi poezii. În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice din Iaşi. Cu ajutorul lui ajunge în cercul Junimii şi începe să publice constant poveşti şi povestiri în Convorbiri Literare. Din 1880, la sfatul bunului său prieten Eminescu, începe să pună pe hârtie Amintiri din copilărie. În anii următori se implică în diverse proiecte de manuale, îşi vede tipărite primele trei părţi din Amintiri. Starea sa de sănătate se înrăutăţeşte. Vestea morţii lui Eminescu îl afectează foarte mult. După ani de suferinţă şi numeroase concedii de boală, Creangă se stinge în noaptea de 31 decembrie 1889, în urma unui atac cerebral. Partea a IV-a din Amintiri din copilărie va fi publicată postum, în anul 1892...

Contine un dosar critic si o fisa de portofoliu...

Ceea ce uimeste si seduce cu precadere in Amintiri din copilarie este puterea privirii de a calatori nestingherit, incoace si-ncolo, in acest univers launtric, fie evocand poznele lui Nica de parca ar fi vazute chiar cu ochii copilului de odinioara, fie alunecand, in treacat, peste melancoliile scriitorului adult. Povestile lui Creanga sunt delectabile deopotriva pentru copii si pentru adulti. Insa numai cei din urma le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-si fi batut capul sa inventeze povesti: avea destul material la indemana ca sa mai fie nevoie de asa ceva. Cat datoreaza el creatiei folclorice anonime si cat ii este aceasta tributara dupa publicarea povestilor si absorbtia - sau reintoarcerea - acestora in circuitul oralitatii e o chestiune ce poate interesa migaloase cercetari erudite. Farmecul povestilor lui Creanga nu sta in inventie - cel mult, aici si-a spus cuvantul selectia facuta de scriitor dintr-un inventar disponibil atat de bogat. Ceea ce atrage si cucereste, in primul rand, e "punerea in scena" -  nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculente, atat de mult comentat si analizat. - Liviu Papadima..

Colectia „Marii Clasici“ subsumeaza textele autorilor pe care istoria literaturii romane i-a transformat in mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora intr-o constrangere placuta… Pentru a iesi din acest paradox, am insotit fiecare dintre capodopere cu o fisa biobibliografica si un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv si o selectie a celor mai inspirate fragmente de analize si comentarii literare.Spatiul din textele lui Creanga angreneaza o serie intreaga de personaje, aproape toate purtand emblema unui motiv general uman, de unde si diagnoza sociala a timpului evocat (sfarsit de secol al XIX-lea). In aceste conditii, prototipuri, precum copilul, preotul, mama, prostul, lenesul, omul rau, isi vor face cunoscute intentiile intr-un mediu tipic rural, dar mai ales intr-un limbaj specific recreat de autor in acord cu cadrul unei geografii umane romanesti.Lucian Pricop..

Ceea ce uimeste si seduce cu precadere in Amintiri din copilarie este puterea privirii de a calatori nestingherit, incoace si-ncolo, in acest univers launtric, fie evocand poznele lui Nica de parca ar fi vazute chiar cu ochii copilului de odinioara, fie alunecand, in treacat, peste melancoliile scriitorului adult.Povestile lui Creanga sunt delectabile deopotriva pentru copii si pentru adulti. Insa numai cei din urma le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-si fi batut capul sa inventeze povesti: avea destul material la indemana ca sa mai fie nevoie de asa ceva. Cat datoreaza el creatiei folclorice anonime si cat ii este aceasta tributara dupa publicarea povestilor si absorbtia – sau reintoarcerea – acestora in circuitul oralitatii e o chestiune ce poate interesa migaloase cercetari erudite. Farmecul povestilor lui Creanga nu sta in inventie – cel mult, aici si-a spus cuvantul selectia facuta de scriitor dintr-un inventar disponibil atat de bogat. Ceea ce atrage si cucereste, in primul rand, e «punerea in scena» – nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculente, atat de mult comentat si analizat.“ - Liviu Papadima..

***Amintiri din copilărie***Povestiri***Ion Creangă..