Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.Cuprins:• O scrisoare pierduta• O noapte furtunoasa• D'ale carnavalului• Conul Leonida fata cu reactiunea• Napasta..

Colectia subsumeaza textele autorilor pe care istoria literaturii romane i-a transformat in mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora intr-o constrangere placuta... Pentru a iesi din acest paradox, am insotit fiecare dintre capodopere cu o fisa de portofoliu, ilustrata cu imagini inedite din viata si opera autorului, si un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv si o selectie a celor mai inspirate fragmente de analize si comentarii literare.  Comedia cuvantului este generata pe fundalul social al unor trasaturi etice sau fenomene general-umane: prostia, coruptia, tampenia, vanitatea si necinstea, ba chiar si filantropia, suspiciunea si teama, ghinionul si napasta, buimaceala si lenea. Cumplite drame sau chiar tragedii se profileaza in torentul de cuvinte al personajelor, in plina comedie. Comicul lui Caragiale se revarsa in satira violenta la adresa coruptiei din politica timpului; in ironie plina, magulitoare, superpoliticoasa, in humor complice cand scriitorul “simte enorm” simfonia destinului. - Lucian Pricop..

..

Tempora. I.L. Caragiale. Scriitori romani ilustrati...

Cartea Vizita… de Ion Luca Caragiale este adaptata pentru copiii din clasele mici, care abia au invatat sa citeasca. Desenele colorate stimuleaza creativitatea copiilor, care pot vizualiza mai usor firul povestii.Obraznic si lipsit de educatie, Ionel este copilul care nu recunoaste nicio autoritate in familie, fiind chiar rasplatit pentru inadecvarea comportamentului sau. Gata sa rastoarne masina de cafea, isi loveste mama cu sabia, face larma de nedescris cu trambita si tobele, toarna dulceata in sosonii musafirului... Inacceptabil pentru regulile oricarei familii respectabile, dar o literatura de un comic fara varsta...

Una dintre cele mai indragite schite semnate de I. L. Caragiale.Se adreseaza copiilor de peste 6 ani. O amintire de neuitat pentru cei care o descopera singuri, in timp ce invata sa citeasca...

"Carte pentru toti” reuneste cele mai importante carti din literatura romana si cea universala intr-o biblioteca de mari dimensiuni, in care isi gasesc locul atat marii clasici, cat si scriitori indragiti de-a lungul generatiilor...

„Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pân-acuma dospit cumsecade.“ (I.L. CARAGIALE) „Cinicul“ Caragiale, „lucidul“ Caragiale, satiricul, omul fără nici un Dumnezeu, „arhicanalia“, „ultimul ocupant fanariot“ al României, geniul, Maestrul, măscăriciul, „mimul genial“, monstrul acuzat de leznaţiune, marele patriot şi nepatriotul (grec) Caragiale!... Care sunt principiile morale, care sunt constantele şi cât este credinţă conjuncturală în cazul acestei inteligenţe nu o dată etichetate drept „demonică"? Alegând exclusiv din confesiunile directe (şi nu intermediate de opera literară) ale scriitorului – din jurnalistică şi corespondenţă – această suită de fragmente, cartea de faţă propune un Caragiale-esenţial, vorbind de dincolo de mulţimea măştilor sale. (Dan C. MIHĂILESCU) „Aşa se recrutează oligarhia care stăpâneşte ţara românească. Nu este o oligarhie măcar statornică, de tradiţie istorică, de bravură, de obligaţiuni morale, de nobilitate ori de merite; este o oligarhie mutabilă, de perpetuă primeneală, accesibilă oricui prin nimereală, prin loterie, prin aventură. [...] Asta, în ţara românească, se numeşte, cu tot seriosul, sistemă democratică... Şi oligarhia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz, fals-cultă, pe cât de incapabilă de producţie utilă ori de gândire, pe atât de lacomă la câştiguri oi onoruri, îşi arogă puterea întreagă a Statului.“..

In aceasta colectie sunt incluse 100 de titluri reprezentative din folclorul romanesc si din opera marilor scriitori romani. Textele sunt recomandate spre lectura elevilor, conform programei scolare...

„...Dumnezeu să-ţi facă ţie parte de vremuri mai bune la bătrâneţe. Noi am început cu veselie şi sfârşim cu mâhnire.“ (I.L. CARAGIALE)„În cele ce urmează, veţi găsi scrisori ce rivalizează valoric oricând cu momentele şi schiţele. Nu am operat tematic şi nu am selectat în numele varietăţii, ci am mers normal, pur şi simplu cronologic, prin ediţia Corespondenţei, urmărind nucleele şi elementele definitorii ale personalităţii scriitorului: complexul originii modeste; ambiţia ascensiunii sociale (artistice, financiare şi politice deopotrivă); mândria meşteşugarului talentat, desfăşurată inclusiv în dispreţ faţă de tot ce înseamnă exces teoretizant, biografic, universitar-academizant; amestecul temperamental de conservatism, relativism şi versatilitate, de profunzime şi superficialitate, de histrionism şi egoism, de mizantropie, altruism, trepidaţie nevrotică, obsesia nenorocului şi nesaţiul colaţiunii.“ (Dan C. MIHĂILESCU)„Frate Barbule,Am părăsit amândoi de mici umilul acoperământ părintesc, şi care dincotro – tu din prăfăria Delei-vechi, eu din mocirlele Ploeştilor – am pornit sub paza Unuia singur de sus. [...] Întâi, ne-am înţeles fără să ne iubim; apoi, ne-am iubit fără să ne-nţelegem; şi tocmai târziu spre bătrâneţe, după atâtea lupte, am ajuns, dar biruiţi, să ne-nţelegem fiindcă ne iubim – şi să ne iubim fiindcă ne-nţelegem. Şi sper că şi tu gândeşti, ca şi mine, că întâlnirea, apropierea şi prietenia noastră a fost o favoare – eu cred, mare.“..

Include:O scrisoare pierdutăO noapte furtunoasăNăpastaD-ale carnavaluluiConul Leonida față cu reacțiuneaTeatrul lui Caragiale a rămas în conștiința colectivă mai ales prin intermediul comediilor. Toate cele patru texte dramatice concretizează istoric o lume, astfel încât scriitorul își proiectează întreagă viziune clasică în spațiul românesc, într-un moment în care bughezia se află în zorii apariției sale.Scriitorul se oprește la niveluri sociale diferite, de la micul inavutit al mahalalei la marea burghezie de provincie, în fond subliniind același fenomen. Piesă de teatru „O noapte furtunoasă” este una dintre primele comedii ale lui Caragiale cu rădăcini în teatrul precursorilor.Istoria și critică literară au observat că elementele de substanță au pătruns sub o altă formă în teatrul scriitorului. Fuseseră întâlnite în comediile „Chiriță în provincie sau Chiriță la Iași, scrise de Alecsandri, unde se observă pătrunderea formelor fără fond în viață socială națională, lupta între generațîi, limbajul neologic, falsul patriotism. Toate acestea se pot întâlni și în creațiile lui Caragiale, însă el se detașează de schemele precursorilor, surprinzând mentalitățile politice între 1870 și 1900, în care politicianismul românesc va cunoaște diferite nuanțe, atitudini subiective ale celor nechemați în ascensiunea lor, falsul eroism...Piesă O noapte furtunoasă este o sinteză a metamorfozelor epocii.Acțiunea se desfășoară în București având în centru câteva personaje ilustrative, precum jupan Dumitrache, apropitar, poreclit Titircă Inimarea, Veta, soția adulterină, ce are relațîi cu Chiriac, Spiridon, băiatul de procopseala, Zița, sora Vetei, o tânăra dezvoltată de mitocanul ei, care citește dramele Parisului și se lasă ambetată de scrisoarea lui Rică Venturiano, studinte în drept și publicist. Observăm intențiile dramaturgului, ce explică anumite comportamente umane...Caragiale este un artist al creării scenelor țări în ipostaze comice, al fixării portretelor. Critică falsului politicianism caracteristic micii burghezii o vom regăși în piesă intitulată „Conu Leonida față cu reacțiunea” publicată în 1880. Acțiunea are loc într-o zona periferică a Bucureștiului...Așadar, această piesă de teatru este o comedie a vanitățîi, în care eroul trăiește modest, este pensionar, dar atât de încântat de sine, de ideile pe care le-a dobândit citind ziarele, încât nu-și da seama de adevărată să condiție, devenind, cu papuci și cu scufie în cap, un adevărat tribun al poporului, al luptei împotriva reacțiunii...În piesă de teatru intitulată „D-ale carnavalului”, scriitorul antrenează personajele într-o enormă farsă în care fiecare aleargă după celălalt pentru că finalmente să se dezvăluie formele caricaturale pe care le dobândește imitația. Personajele sunt locuitori ai marginii de cartier, însă încearcă să imite lumea bună, modul de viață, deprinderile de comportament, sentimentele și replicile celor pe care îi consideră vârfurile societății. Efectele sunt comice, căci mică populație aflată în centrul piesei nu asimilează modul de existența al acelei lumi, ci copiază efectele, formele exterioare, care nu se potrivesc cu fondul ei.Piesă de teatru „O scrisoare pierdută” cuprinde imaginea societății românești la nivelul politicii din a două jumătate a secolului al XIX-lea. Aici se înfruntă două grupări ale partidului aflat la putere. Pe de o parte Zaharia Trahanache, Tipătescu, Zoe, Ghiță Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu, dintre cei aflați la putere, și cei din opoziție, unde se face vizibil Cațavencu, directorul ziarului Ragnetul Carpaților, dar și Agamemnon Dandanache, cel trimis de la București de forță puterii și care reușește să se impună doar pentru că a fost trimis de la centru. Întreagă piesă excelează prin categoriile comicului văzut în diverse ipostaze...Înainte de a încheia analiză operei dramatice a lui Caragiale, se impune menționarea apariției în 1890 a dramei țărănești intitulate „Năpasta”, care schimbă aparent surprinzător tematică teatrului sau. Întreagă să opera teatrală se naște din inspirația unui moralist clasic, un observator lucid și ironic al viciilor, ridicolului și demagogiei. Personajele poartă cu ele stigmatul iluziei comice sau tragice. Fidelitatea în cuplu, onorabilitatea socială, dragostea adevărată sunt aparențe în lumea valorilor inversate și tocmai de aceea atât de actuale. În Năpasta, Anca vrea să răzbune uciderea soțului pe care-l iubise și reușește, dar comitand, la rândul ei, o crimă. Cu toate că piesă nu a fost la fel de apreciată precum comediile, drama să explică același spirit de observație necruțător și incomod da­torița căruia opera lui a cunoscut de-a lungul timpului contestări și aprecieri extreme, pe lângă o receptare critică, obiectivă tot mai favorabilă. Caragiale a rămas un scriitor greu de egalat și mult mai dificil de depășit atât în ipostază moralistului, cât și în aceea a scriitorului realist...