O mie și una de femei. Amintirile unui hedonist

„Un roman senzual și fermecător, o împletire de povești care se revarsă tainic una într-alta, într-un parcurs plin de suspans. Ion Munteanu construiește cu minuțiozitate de arhitect un basm modern care te prinde în vraja lui subtilă prin varietatea locurilor și a personajelor, datorită strategiilor seducției (jocul – cu înaintări și frâne – al dorinței), a descrierilor captivante și a miracolului gesturilor mici, dar mai ales prin vibrația voluptoasă a misterului și prin savoarea acumulării unei tensiuni ce se va risipi abia în scena finală. Cornel Mihai Ungureanu O mie şi una de femei. Amintirile unui hedonist este un roman scandalos. Scandalos de bun. Este asemenea unei perechi de cătuşe de care, repede, ai dori să scapi. Şi totuşi, nu ai dori... Nicolae Marinescu Erotism şi tragic, acestea ar fi coordonatele dominante ale cărţii. Romanul prezintă viaţa deloc idilică a unui muzician care a ales să părăsească România la începutul anilor şaptezeci ai secolului trecut, reconstituită din amintirile acestuia de către biograful său, un alter ego al scriitorului. Relatarea, desfăşurată la interferenţa mai multor planuri epice, surprinde scene captivante, multe de ordin sentimental ori atinse de un erotism pronunţat, în drumul artistului spre glorie. Un roman modern, tulburător, de factură existenţialistă, ce se construieşte prin închideri care sunt tot atâtea deschideri, în alte planuri. Un roman alcătuit din mai multe romane, în definitiv din întrepătrunderea unor destine unice, deseori absurde. Azilul de bătrâni din nordul Franţei, supranumit ,,Pension”, unde supravieţuieşte maestrul muzician, este locul de unde pornesc şi unde se readună poveştile acestei cărţi cu final tragic, aşa cum pare a fi, îndeobşte, condiţia umană.” (Florea Miu)..