Un studiu privind istoria mentalității românești de la începuturi până în vremurile apropiate nouă. Primul volum – „Prima sinteză de mentalitate” – reliefează tipare mentale și linii de mentalitate de referință pentru întreaga evoluție a mentalității românești, la care românul s-a raportat în tot cursul istoriei sale.
În paginile volumului, veți regăsi parametri definitorii ai relației cu mediul, precum percepția naturii și a universului domestic, tiparele mentale ale „creștinismului românesc”, nașterea tradiției și mentalitatea vechilor tipare mitologice, tradiția cântecului și jocului ca expresii de exteriorizare, precum și tiparele mentale legate de masa în familie și ospitalitatea poporului român.
„În anii de bejenie, românul a deslușit profunzimea a ceea ce însemna sentimentul dorului. Dorul devine un reper de mentalitate, pentru că el circumscrie categoria spațiului definitor, unic, acel „acasă”, care era un reper mental românesc individualizator. Dorul de vechile pământuri al românului bejenit este dorul de regăsire de sine, de întoarcere la sine.
Nu este vorba de un raport cu o proprietate, ci este vorba despre un raport cu o identitate”. (fragment)
