Un om avu intr-o noapte acest vis: se facea ca mergea impreuna cu Dumnezeu pe malul nisipos al unui rau. In acest timp, pe cer apareau scene mai importante din viata lui; la fiecare scena se observau in nisip doua perechi de urme: urma pasilor lui si urma pasilor lui Dumnezeu.
Cand ultima scena din viata lui i s-a perindat prin fata ocilor, el a privit la urma pasilor pe nisip. A observat, cu mirare, ca de multe ori, pe drumul vietii lui, era numai un rand de urme, si acest fapt s-a intamplat in vremurile cele mai triste si mai grele din viata lui.
Asta l-a pus pe ganduri si L-a intrebat pe Dumnezeu:
- Doamne, mi-ai fagaduit ca, din momentul in care ma decid sa Te urmez, Tu vei fi alaturi de mine in tot cursul vietii mele. Dar am observat ca, in momentele cele mai grele din viata mea, pe nisip era numai un singur rand de urme. Nu inteleg de ce. Tocmai cand am avut mai mare nevoie de ajutorul Tau, Tu m-ai parasit.
Dumnezeu a raspuns cu blanda Sa bunatate:
- Dragul meu, Eu te iubesc merei si niciodata nu te voi parasi. In vremurile tale cele grele, de incercari si de suferinte