Un roman al aventurilor stranii și al evenimentelor pline de umorPe fundalul unui Trieste aflat în plin carnaval, Svevo construiește, cu o ironie fină și o subtilitate magistrală, un roman demitizant despre slăbiciune, inadecvare și anxietățile unei epoci. Senilitate surprinde criza existențială a lui Emilio Brentani, un tânăr de treizeci și cinci de ani, cândva un scriitor promițător, acum funcționar la o societate de asigurări. Până să o întâlnească pe Angiolina, Emilio ducea o viață anostă alături de sora lui mai mică, Amalia, o fată bătrână ștearsă și devotată. Angiolina Zarri este o tânără fermecătoare, dar săracă și promiscuă, aflată în căutarea unei căsătorii convenabile, care să îi asigure un statut social mai înalt în cercurile afaceriștilor din Trieste. Prietenii îl avertizează pe Emilio în nenumărate rânduri cu privire la moravurile îndoielnice ale fetei. El însuși încearcă să se sustragă din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Măcinat de gelozie și de neputința de a-și aduce iubita pe „calea cea bună“, confruntat cu minciunile ei, Emilio alunecă treptat în angoasă și alienare. Își îndepărtează prietenii și își neglijează sora, iar când aceasta moare după un delir tulburător, Emilio este chinuit de remușcări și hotărăște să renunțe definitiv la Angiolina. Ceea ce începuse ca o comedie a iubirii oarbe se încheie dramatic. Concentrându-se asupra experiențelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescândă a lui Emilio, care asistă, incapabil să reacționeze și să înțeleagă, la dezintegrarea sinelui și la spulberarea propriilor iluzii de putere și de control. Narcisist, inadaptat și estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodică a omului modern, bântuit de iluzii, angoasat și inert, senil încă de tânăr.„Svevo este probabil cel mai important scriitor modernist italian.“ - The Times Literary Supplement..

Traducere, repere biobibliografice, postfață şi note de Mihai BanciuImportant prozator italian al secolului XX, Italo Svevo a avut o lungă prietenie cu James Joyce, fiind de notorietate faptul că i-a inspirat personajul Leopold Bloom din Ulise. Cele mai multe traduse pentru prima dată în limba română, povestirile cuprinse în volumul de față oferă o privire caleidoscopică asupra obsesiilor lumii europene în urmă cu o sută de ani. Surprinzător sau nu, ele coincid în mare parte cu cele ale omului contemporan. Povestirea care dă titlul acestei selecții ilustrează o temă ce amprentează întreaga operă a lui Italo Svevo, și anume în ce fel „acțiunea memoriei se poate mișca în timp asemenea evenimentelor înseși“.Preocuparea pentru evoluțiile din tehnică și medicină, fenomenul îmbătrânirii pus în relație cu suferința și moartea, atât din perspectivă individuală, cât și socială, literatura ca vehicul al supraviețuirii, memoria și visul, spațiul și timpul în geografia personală, erosul și, nu în ultimul rând, exploatarea unor elementele camuflate de autobiografie situează proza scurtă sveviană la nivelul marilor sale romane.„Nu putem face abstracție, iar aceasta cu referire la toate operele lui Svevo, de ceea ce constituie însăși calitatea lui esențială: pasiunea pentru adevărul uman, dorința lui continuă de a sonda, dincolo de aparențele fenomenale ale ființei, în acea zonă subterană și întunecată a conștiinței în care oscilează și se tulbură evidențele cele mai consacrate.“ — EUGENIO MONTALE..