De la autoarea bestsellerurilor „Șoapte de iubire”, „Dulcea uitare”, „Fericirea mea ești tu” și „Fericirea începe azi”
America Mason, o studentă îndrăzneață la Eastern State University, și unul dintre membrii familiei Maddox, Shepley Maddox, se îndrăgostesc la prima vedere. Relația lor înaintează pas cu pas, deși Shepley ar vrea să grăbească lucrurile și să se căsătorească mai repede cu America. O cere de două ori de soție, dar ea îl refuză și-l roagă să aibă răbdare. Shepley acceptă situația, însă trei ani mai târziu, când America pare să fie pregătită pentru căsătorie, un accident le schimbă viață și îi face să prețuiască mult mai mult ceea ce au. Deși doare uneori, iubirea învinge întotdeauna…
„Jamie McGuire este Regina Haosului în iubire… Retrage-te câteva ore și bucură-te de această mică bijuterie fermecătoare.” (Love N. Books)
Fragment din roman:
„M-am întors și am văzut-o pe America intrând în sufragerie.
— Ai dreptate. Sunt dominatoare și mă aștept să cedezi de fiecare dată. Dacă nu, îți fac scandal. Nu pot să continui să mă port așa cu tine.
Am simțit că îmi îngheață sângele. Când s-a așezat lângă mine, m-am dat instinctiv ceva mai încolo, că și cum aș fi vrut să mă feresc de durerea pe care avea să mi-o provoace.
— Mare, te iubesc. Indiferent ce crezi, oprește-te!
— Îmi pare rău, a zis ea.
— Încetează, la naiba!
— O să fiu mai bună, mi-a zis ea, cu lacrimile-i șiroindu-i pe față. Nu meriți așa ceva.
— Stai! Ce vrei să spui?
— Ai auzit ce-am spus, a zis ea, părând stânjenită.
America a dispărut pe hol și eu m-am ridicat că să o urmez. Am deschis ușa care dădea în dormitorul nostru, în care era întuneric. Doar o fâșie de lumina se zarea de la baie, iar datorită ei puteam să întrezăresc patul făcut și noptierele acoperite cu reviste, manuale și fotografii alb-negru cu noi. America își scosese hainele, una câte una, lăsându-le pe covor, aproape că o alee, în drum spre dus.
Mi-am imaginat-o stând în dus, curbele dulci ale corpului ei unduindu-se încet la fiecare mișcare și am simțit cum pantalonii îmi devin prea strâmți. Mi-am așezat blugii și m-am îndreptat spre ușa de la baie, de sub care se vedea o fâșie de lumina fluorescență.
Am deschis-o și ușa a scârțâit. America intrase deja în dus și trăsese perdeaua, dar auzeam apă curgând pe corpul ei și apoi în cadă.
— Mare? am strigat-o.
Simțeam nevoia să mă dezbrac și să întru în dus cu ea, dar știam că nu avea chef.
— N-am vrut să spun asta. N-am gândit ce-am spus mai devreme. Nu ești un tiran. Ești încăpățânată, exuberantă, cu o voință de fier, și te iubesc pentru toate aceste lucruri. Toate astea fac parte din tine, ești tu.
— E altfel.
De-abia îi auzeam vocea, de dincolo de perdea, în zgomotul pe care-l făceau stropii de apă scurgăndu-se în țeavă de evacuare a căzii.
— Ce e altfel? am întrebat-o, gândindu-mă dacă nu cumva era ceva legat de sex.
Apoi mi-am blestemat vocea din cap, o voce de adolescent la șaisprezece ani, căci doar un puști putea să se gândească la asemenea prostii.
— Ești altfel. Noi suntem altfel.
Am oftat, aplecandu-mi capul în față. Lucrurile se înrautateau în loc să devină mai bune.
— Și asta e de rău?
— Așa mi se pare.
— Ce să fac să repar situația?
America s-a uitat la mine de după perdea, cu un singur ochi, de un verde splendid. Apa îi cădea pe frunte și pe nas, picurând pe jos.
— Ne-am mutat împreună.
Am înghițit în sec.
— Ești nefericită?
A dat din cap că nu, dar asta m-a liniștit doar parțial.
— Tu ești nefericit.
— Mare, am strigat-o cu răsuflarea tăiată. Nu, nu sunt. Sunt cu ține, nu am cum să fiu nefericit.”
