În limba română, cuvântul funcționar provine din franceză. Am putea să ne închipuim că e o persoană care face să funcționeze lucrurile, dar Larousse ne dezamăgește: e titularul unei funcții publice. De la a funcționa la funcție publică, administrația se transformă dintr-un proces, într-o tablă de șah ale cărei piese sunt înțepenite în câmpurile lor, se mută rar și greoi.
În 30 de ani de carieră, Mihnea Constantinescu a avut, în esență, trei funcții: director în MAE, șef de cancelarie de prim‑miniștri (sau de cabinet) și ambasador cu însărcinări speciale. Ultima e de fapt o demnitate sau un rang, dar acoperă destul de bine preocuparea lui pentru energie și securitate din ultima parte a carierei. La Cancelarie, a făcut politică externă încă de pe vremea când făcea conexiunea între Theodor Stolojan și ambasadele occidentale. Iar la Externe, a determinat transformarea României într-o democrație păstrând-o pe drumul aderării la UE și NATO, asumat definitiv de toți actorii politici încă din 1995. La fel, energia era o chestiune cu conotații puternice de securitate, deci geopolitice, și administrative, fiindcă implica armonizarea numeroșilor actori instituționali implicați în marile proiecte.
Altfel spus, Mihnea Constantinescu funcționa indiferent de funcții.
