Cartea pe care venerabilul prozator francez de origine rusă, Henri Troyat – membru al Academiei franceze vreme de o jumătate de veac, din 1958 şi până la dispariţia sa în 2007 – o consacră acestui sumbru personaj este fascinantă tocmai fiindcă reuşeşte nu doar să reflecte mulţimea de aspecte cât se poate de contradictorii ale acestui complicat personaj, ci şi să-i restituie acestuia o coerenţă şi o autenticitate greu de bănuit la prima vedere. […]
Regăsim astfel, dincolo de fiorul inevitabil pe care un personaj în egală măsură strălucit şi sinistru îl răspândeşte din paginile unei cărţi care poate fi citită şi ca un thriller istoric, temele unei propagande imperiale ale cărei ecouri nu s-au stins până azi. Înţelegem mai bine de ce, în plin război, Stalin a încurajat, dacă nu cumva a comandat chiar, un film despre Ivan cel Groaznic. Emblematic pentru aspiraţia, niciodată lipsită de frustrări, care împinge Rusia când să-şi afirme, când să-şi nege apartenenţa la Europa; emblematic pentru un imperialism de coloratură mistică şi savantă deopotrivă, ca şi pentru echilibrul mereu instabil dintre ispitele Orientului şi valorile occidentale, politician talentat şi călău fără scrupul, Ivan Goznîi este, cum îl arată şi porecla prefăcută în renume, un personaj istoric fascinant şi ameninţător.
Henri Troyat a meritat pe deplin gratitudinea cititorilor săi pentru această restituire. - Prof. univ. dr. Zoe Petre
