Reflecția metaliterară este o caracteristică majoră a operei lui J.M. Coetzee, iar romanul de față o ilustrează strălucit. Apărut în anul în care scriitorului i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, Elizabeth Costello explorează, într-un mod provocator și ludic, puterea și limitele ficțiunii în fața singurătății și morții.
Elizabeth Costello, o prozatoare australiană în vârstă, își datorează celebritatea unui roman pe care l-a publicat în urmă cu douăzeci și cinci de ani. Acum, ea străbate lumea pentru a conferenția – la universități de elită sau chiar pe un vas de croazieră – și, în ciuda oboselii, trebuie să țină spectacolul. Structurat în opt prelegeri și un postscriptum, romanul revelează povestea vieții unei femei în ipostaza de mamă, soră, iubită și scriitoare. Dar este totodată o meditație răscolitoare asupra relației dintre autor și spațiile sale imaginare. In Elizabeth Costello, Coetzee aruncă în aer granița dintre ficțiune și nonficțiune, demonstrând preocuparea constantă pentru problemele morale și estetice.