Cea mai mare parte a acestei opere, dacă nu în întregime, ține de perioada care a urmat publicării Stăpânul Inelelor. În acei ani, Copiii lui Hurin a devenit pentru el povestea dominantă de la sfârșitul Zilelor de Odinioară și o vreme îndelungată ei și-a dedicat toate gândurile. Dar îi era greu să impună o structura narativă fermă, deoarece povestea devenea tot mai complexă atât în privința personajelor, cât și a evenimentelor și, într-adevăr, într-un fragment lung povestea se compune dintr-un mozaic de ciorne nelegate între ele și schițe de intrigi.
Totuși, Copiii lui Hurin, în ultima să formă, este principala poveste a Pământului de Mijloc după Stăpânul Inelelor, iar viață și moartea lui Turin sunt descrise cu o forță convingătoare și un ritm presant rar întâlnite în cazul altor popoare ale Pământului de Mijlocul. Din această pricina, după un studiu îndelungat al manuscriselor, am încercat în cartea de față să alcătuiesc un text ce oferă o narațiune continuă de la început până la sfârșit, fără introducerea altor elemente care nu sunt autentice în concepție.
