Romanul Colţ Alb, apărut în 1906, s-a născut din experienţa tânărului Jack London în Alaska, îndreptăţindu-i pe critici să-l considere un excelent creator de literatură inspirată din viaţa animalelor. Cartea este povestea unui pui de lup deosebit de fraţii și surorile sale — din tot culcușul, el era singurul prinţ cenușiu. Colţ Alb se deprinde cu viaţa dură din sălbăticie, apoi cunoaște oamenii. Se apropie de cei pe care îi consideră zei din necesitate, dar ajunge să ţină cu adevărat doar la Weedon Scott, pe care îl însoţește la San Francisco, în civilizaţia atât de străină lui.
În dreptul scării principale, zeul acela străin zăbovi pentru a trage cu urechea, iar Colţ Alb rămase stană de piatră, pândind şi aşteptând. Scara ducea sus, la dascălul iubirii şi la fiinţele şi bunurile care îi erau cele mai scumpe. Colţ Alb se zburli, dar rămase în aşteptare. Zeul străin ridică un picior. Se apucă să urce scara.
În acel moment, Colţ Alb îl atacă. Se năpusti fără veste, fără ca măcar să mârâie înainte. Tâşni în sus şi, dintr-un salt, ajunse în spinarea zeului străin. Cu labele din faţă se prinse de umerii necunoscutului şi în acelaşi timp îşi înfipse colţii în ceafa lui. Rămase agăţat de el preţ de o clipă, suficient pentru a-l prăvăli pe spate. Ajunseră amândoi pe podea. Colţ Alb sări într-o parte şi, în timp ce omul încerca să se ridice, se repezi iarăşi la el, să-l sfârtece cu colţii.