„Viata este un sir de miracole nemaiauzite....” (Jacques Salomé)
Dincolo de tăcerea care îl învăluie astăzi, Jacques Salomé continuă să dea viață unor proiecte noi, să lucreze solul fertil pe care l-a cultivat cu atâta grijă până acum, să iasă neobosit în întâmpinarea cititorilor lui. Mai mult ca niciodată, freamătă în el urgența de a-și transmite învățămintele, convingerile, tandrețea. Cuplul, legăturile dintre părinți și copii, bucuria lecturii și voluptatea scrisului, îmbătrânirea, încercările, schimbarea: sunt tot atâtea teme pe care le abordează cu luciditate și intensitate în textele inedite care alcătuiesc această carte, pe jumătate jurnal intim, pe jumătate eseu luminos. Fără odihnă, purtat de o pasiune care nu se dezminte, acest mare comunicator încearcă încă o dată să lărgească fiecare spațiu, fiecare clipă de viață pentru ca acolo să se sălășluiască... un strop de eternitate.
Reguli de igienă relațională, o scrisoare furioasă către hoții de poșete, sfaturi pentru părinții copiilor care nu vor să doarmă singuri, gânduri despre iubire și cuplu în era comunicării și a consumului, mărturisiri despre boală și traumă, amintiri despre mamele de altădată și despre un om care făcea pe arborele – toate își găsesc locul în paginile aceleiași cărți, într-o armonie care pentru autorul ei pare a fi principiu de viață și ritm al respirației.
Cu Un strop de eternitate, Jacques Salomé aruncă o privire înapoi: lirică, afectuoasă, plină de modestie și recunoștință. Scrisă cu savoir și cu saveur, cartea pare construită pe o dinamică a înălțării: de la o sinteză a principalelor teme și metode din cariera psihoterapeutului, trece prin autobiografie și se sfârșește într-o scriitură distilată, rarefiată, pură, cumva străină de timp și apropiată de o eternitate spre care ne întredeschidem împreună cu autorul. Și primim din ea un strop, de citit pe nerăsuflate.
Jacques Salomé (n. 1935) este psihosociolog, formator, scriitor și poet. Și-a obținut licența în psihiatrie socială la École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris). Este fondatorul Centrului de formare în relații interumane „Le Regard fertile“ de la Roussillon-en-Provence, unde predă bună parte dintre cursurile de formare. A predat timp de cinsprezece ani la Université de Lille III.
Jacques Salomé pledează pentru transformarea comunicării într-o materie de sine stătătoare care să se predea în școli, întrucât crede în responsabilizarea individului pentru crearea unor relații sănătoase, printr-o comunicare activă.
Filiația sa teoretică se revendică din curentul psihologiei umaniste, inițiat de Carl Rogers. La începutul carierei sale în relațiile interumane s-a folosit de psihanaliză, mergând în direcția propusă de Milton Erickson, pentru care subconștientul este un rezervor de resurse, nu o componentă întunecată a psihicului. În primele sale cursuri de formare, Jacques Salomé a folosit tehnici corporale cum ar fi Rebirth, bioenergia sau mijloacele de expresie scenică precum psihodrama.
Aceste numeroase experiențe l-au condus în timp la elaborarea unei metode personale: ESPERE (Energie Specifică Pentru o Ecologie Relațională Esențială), un sistem teoretic și practic, constând în concepte și instrumente proprii. Scopul demersurilor sale pedagogice și educative nu este acela de a da sfaturi, ci de a stimula reflecția personală și maturizarea, de a declanșa trezirea conștiinței și luarea de poziție față de sine și față de ceilalți. Se arată circumspect față de „profeții“ comunicării perfecte, punctul său de plecare fiind exprimarea personală.
A format până în prezent peste 60 000 de asistenți sociali, medici, psihologi și consultanți. A ținut conferințe și cursuri de formare și are discipoli (moderatori în metoda ESPERE și formatori de moderatori) în Franța, Belgia, Québec, Elveția, Insulele Réunion.
Este autor a 70 de cărți, coautor al unor lucrări de referință despre comunicare și cuplu, teoretician în cadrul Asociației pentru Comunicare Relațională prin Ascultare Activă. Cărțile sale au fost traduse în 27 de limbi, inclusiv în limba română.
A semnat de-a lungul timpului cronici permanente în revistele Psychologies (Franța) și Le Guide Ressources (Canada); are la activ numeroase apariții în presa francofonă: Madame Figaro, Médicine naturelle, Présence Magazine, La vie, La marine, Journal de Québec, La presse, Magazine 7 jours, Entrevue, Le devoir, Phare, Mariage.
În februarie 2014 a suferit un sever accident vascular cerebral care i-a afectat centrul vorbirii. În prezent, la vârsta de 83 de ani, se reface și întâmpină cu deschidere această nouă provocare din viața sa cu ajutorul soției lui, Valeria Salomé, încredințat de faptul că bolile sunt limbaje simbolice care ne ajută să strigăm și să tăinuim insuportabilul din noi și că suferința este revelatoare pentru posibilitățile nebănuite ale ființei.
