De ce ar avea morţii a se tângui, ne-am putea întreba, şi ce legătură să existe între aceştia şi viaţa noastră mentală? Cu a sa Carte Roşie, Jung a deschis porţile inconştientului colectiv, permiţând acestor figuri să prindă glas şi să pătrundă în lumea noastră conştientă. Astfel, psihologia ce i-a urmat a fost nevoită să renunţe la pretenţiile sale de ştiinţă exactă, acceptând hrana bogatului şi inepuizabilului material ce urcă din străfundurile psihicului.
O astfel de mutaţie a generat, inevitabil, numeroase întrebări legate de personajele din visele şi fantasmele noastre, de expresia creatoare, de religii, artă şi psihologie, la care James Hillman şi Sonu Shamdasani încearcă să răspundă pe parcursul a cincisprezece conversaţii savuroase şi alerte pe marginea Cărţii Roşii. Acest volum de dialoguri între doi jungieni de renume îi va interesa cu siguranţă pe cei aflaţi pe drumul descoperirii de sine, ca şi pe cei dornici să-şi extindă perspectiva asupra gândirii lui C. G. Jung în particular şi a psihologiei în general.
James Hillman (1926-2011), psiholog american, a studiat la Institutul C.G. Jung din Zürich. A fondat curentul psihologiei arhetipale, desprins din psihologia analitică. A scris numeroase cărţi de specialitate, printre care Codul sufletului, publicată la Editura Trei în anul 2017
Sonu Shamdasani este specialist în istoria psihologiei şi a psihiatriei şi profesor de istorie jungiană la Centrul Wellcome Trust de Istorie a Medicinei de la University College London. Considerat cel mai de seamă exeget al lui Jung, el a editat Cartea Roşie şi şi-a adus aportul la traducerea acesteia în engleză.
„Știi că eu am făcut-o [imaginaţia activă] atunci când am început să fiu analizat în Zürich, acum mulți ani. Asta a fost analiza mea ani de zile, și am început cu o naivitate totală, vorbind și pur şi simplu coborând și descoperind, nu pentru că îl citisem pe Jung în legătură cu felul în care trebuie făcută. Nu-mi era frică de aceste figuri care începeau să apară și nu știam ce să fac cu ele, așa că am stat așezat la masă, am închis ochii și am interacționat cu prima care a apărut. E posibil să faci asta, te simți foarte straniu, pentru că ești înstrăinat de lumea aceea, dar odată ce-ai făcut-o, odată ce inițierea a avut loc, nu mai ai nevoie să vii în fiecare noapte și să zici: am interacționat cu umbra, și umbra e neagră și violentă, sau umbra e roșie și violentă, și vrea asta, sau anima e cutare sau cutare. Nu ai nevoie de nimic de genul acesta. Înveți pe măsură ce mergi mai departe, prin limbajul pe care ele te învață.” (James Hillman)