Eu nu cred decât într-o singură ocultă mondială, oculta celor care fac bancurile, pentru că nimeni nu a văzut vreodată pe cineva care să fi inventat el însuși vreun banc și totuși acești oameni geniali, care au un simț al umorului extraordinar, trebuie să existe printre noi și eu cred că Jan Cornelius face parte din această ocultă și nu vrea să ne spună. Noi vedem zilnic o grămadă de întâmplări, fără să ne dam seama că ele mustesc de umor, dar umoriștii adevărați precum Cornelius le văd, umorul este în ochiul celui care privește. (Mircea Cărtărescu) ,,Azi am ajuns la Iași, poimâine plec la Chișinău. Sunt invitat la un festival de proză, prin Goethe-Institut. Am fost azi la autogara Iași să iau un bilet pentru cursa de ora 9, marți, 17 septembrie. S-au uitat pe acolo la mine ca la un extraterestru. Cum un bilet pentru marți? Cum pentru Chișinău?! Pentru Chișinău nu se vând bilete decât la autobuz. „Și dacă sunt prea mulți pasageri?” mă întreb. Probabil că se trage la sorți. Sau cei în plus sunt aruncați pe drum din autobuz. Ghișeu de informații există la autogară, dar pe ușa acestuia scrie mare NU DEȚINEM INFORMAȚII DESPRE CHIȘINĂU. Și oricum biroul e închis. Ce-mi place mie teatrul absurd! Pssst! Actul întâi deja a început.” (Fragment din carte)..

Conspiratia cearsafurilor: Un jurnal la purtator, o carte de evocari si calatorii prin lume, plina de fantezie si paradoxuri, de un umor nebun, irezistibil, cu personaje decupate din realitate, familia scriitorului, scriitori prieteni, vecini.As paria ca oriunde veti deschide aceasta carte, veti intalni explozii, focuri de artificii umoristice, care te fac sa razi pana la lacrimi. In carte apar multe personaje decupate din realitate, prezentul se intalneste uneori cu trecutul, caci nu este doar o carte de umor irezistibil, ci si o carte de evocari si calatorii prin lume. O carte absolut delicioasa, care pe mine m-a umplut de bucurie. - Mircea CartarescuCartea lui Jan Cornelius este o carte de leac, o carte efectiv terapeutica, pe care o recomand fara ezitare. Pur si simplu, face bine la sanatate. - Ioana Parvulescu..

Un fel de jurnal despre cotidianul din imediata noastra apropiere, combinat cu un fictional jucaus, absurd-comic, ce se iteste asemenea unei minuni de buzunar in banalitatea realului.Marcel TolceaUmorul lui Jan Cornelius este unic: nici negru, nici mistocar, ci mai degraba hiperrealist-absurd, combinand umorul eugenionescian, urmuzian, harmsian cu o (auto)ironie hatra si hiper inteligenta.Mihail VakulovskiNu e doar umorul mare in ce scrie Jan Cornelius, ci si o tristete usor amaruie cum e ciocolata. Si o planare peste rosturile existentei noastre insotita de hohote de ras.Dan PersaNoi vedem zilnic o gramada de intamplari, fara sa ne dam seama ca ele mustesc de umor, dar umoristii adevarati precum Jan Cornelius le vad. Umorul este in ochiul celui care priveste.Mircea Cartarescu..

Evrica! Acuma stiu, in sfarsit, de ce Caragiale, Ionesco, Urmuz si Tristan Tzara au descris mai bine absurdul decat oricine pe lume - pentru ca au trait in Romania. Mi-am propus sa ma intorc aici cel putin o data pe an, caci un lucru e sigur: in tara asta n-ai cum sa te plictisesti.Cel mai hilar roman al primaverii acesteia provine din Germania. Chiar daca nu in intregime, caci pe jumatate autorul cartii apartine Romaniei. Jan Cornelius, scriitor si traducator, a fugit in 1977 din Banatul romanesc, in tara din care stramosii sai emigrasera odinioara in Germania. Imprejurarile fugii sale sunt uluitoare, iar naratorul ne asigura ca exact asa s-au intamplat lucrurile. Vesticii sunt de parere ca viata esticilor este un dezastru. Dar un dezastru stupid, afirma teatrul absurd al lui Ionesco, ce-si are radacinile in Romania. Iar cehul Hrabal ne arata ca viata in Est nu este, de fapt, un dezastru, ci o tragedie. Chiar mai mult decat atat: o comedie. Cornelius este un elev al lui Ionesco si Hrabal, chiar mai mult decat atat: al lui Hasek. Se stie ca acesta a fost tatal lui Svejk. In carte este vorba si despre lucruri amare: psihiatrie, Securitate. In final, reteta lui Cornelius contra drumurilor fara iesire si a dictatorilor este calaritul fara cal. Clovnescul. Asta ajuta, atat in Est, cat si in Vest. - Berliner Zeitung..

„Pe Jan Cornelius îl ştiam ca pe unul dintre cei mai înzestraţi traducători de literatură. Când i-am citit cartea, am descoperit cu plăcere un autor melancolic şi totodată plin de umor, care se apleacă asupra peisajului românesc cu atenţie şi tandreţe, dar şi cu luciditatea şi spiritul critic ale unui adevărat scriitor.“ Andrei PLEȘU)Recompunând traseul biografic al autorului într-o suită de 51 de anecdote, cartea are în centru spectacolul lumii — hilar, plin de surprize, adesea absurd. După ce îşi petrece copilăria şi o bună parte a tinereţii în Banatul natal, Jan Cornelius fuge în 1977 în Germania. Viaţa cotidiană în comunismul românesc, în capitalismul occidental şi apoi în societatea globală de azi ne este prezentată prin filtrul unui narator ale cărui vervă satirică şi haz burlesc înseninează chiar şi momentele de tristeţe. Primită călduros de critică la apariţia ediţiei germane din 2013, cartea poate fi citită ca autobiografie ficţionalizată, ca roman picaresc modern sau ca istorisire umoristică a vremurilor recente.„Cornelius este un elev al lui Eugen Ionescu şi Hrabal, ba mai mult de-atât: al lui Hašek. După cum se ştie, acesta din urmă a fost părintele bravului soldat Švejk. Se vorbeşte în carte şi despre lucruri amare: psihiatrie, Securitate… În cele din urmă, reţeta lui Cornelius împotriva fundăturilor şi a dictatorilor este călăritul fără cal. Clovnescul. Asta ajută, atât în Est, cât şi în Vest.“ (Berliner Zeitung)..