Jean-Claude Larchet

Cartea de fata cuprinde insemnarile autorului in cursul mai multor perioade petrecute in Athos, maretul locas al spiritualitatii ortodoxe, in care douazeci de mari manastiri si sute de sihastrii pastreaza cu credinciosie in zilele noastre traditii cu o vechime mai mult decat milenara.Autorul il face pe cititor partas la convorbirile sale cu minunatii duhovnici athoniti ai acestei epoci, vietuitori ca pustnici sau in micile obsti din sihastrii - Sfantul Paisie, Sfantul Efrem de la Katunakia, tovaras de nevointa si ucenic al marelui Iosif Isihastul, parintele Dionisie Ignat de la Colciu; de asemenea, la intalnirile sale cu marii egumeni care au restaurat viata monahala de obste in multe dintre marile manastiri - parintele Efrem de la Filoteu, parintele Emilianos de la Simonos Petras, parintele Gheorghe de la Grigoriu, parintele Vasile de la Stavronichita si parintele Petroniu Tanase. Sunt infatisate alesele insusiri si virtuti ale acestor monahi - ei fiind marturii vii ale spiritualitatii ortodoxe din secolul al XX-lea, si invataturile pe care autorul le-a primit de la ei ca raspuns la intrebarile sale, mai cu seama referitor la Rugaciunea lui Iisus, Muntele Athos fiind o minunata scoala pentru lucrarea acesteia. Datorita marturiilor personale si sfaturilor ziditoare ale acestora consemnate de autor, cartea de fata, departe de a fi o simpla istorisire a calatoriei sale intr-un taram cum nu-i altul pe lume, este cu adevarat o scriere duhovniceasca de mult folos celui care o citeste.Traducere din limba franceza de Marinela Bojin...

„Se spune în mod curent că inventarea noilor media a provocat în societatea noastră o revoluţie comparabilă cu cea produsă de electricitate sau de noile mijloace de locomoţie. Există însă o mare diferenţă între noile media şi celelalte invenţii care au schimbat în mod profund viaţa omului modern. Nici o altă tehnologie nu a pătruns în activitatea noastră zilnică pentru un timp atât de îndelungat, nu a solicitat atenţia şi intervenţia noastră atât de constant, nu a invadat atât de mult viaţa noastră privată, familială şi personală, nu a pătruns atât de profund înlăuntrul vieţii noastre sufleteşti. Nici o altă tehnologie nu a transformat atât de mult raporturile noastre cu spaţiul şi timpul, felul nostru de a vedea lumea, relaţiile noastre cu ceilalţi, reprezentarea pe care o avem despre noi, natura şi ritmul activităţilor noastre de la serviciu şi din timpul liber, forma noastră de comunicare, ca şi natura, structura şi forma vieţii noastre psihice şi intelec­tuale. Şi nici o altă tehnică, prin influenţa exercitată asupra modului nostru de a fi, care constituie textura existenţei noastre, nu a avut un impact atât de important asupra vieţii noastre spirituale. Scopul studiului nostru […] este acela de a invita la o re­flecţie critică asupra folosirii acestor noi mijloace de comunicare […]. Pornind de la o mai bună cunoaştere a deviaţiilor provocate de noile media şi a efectelor patologice reale şi potenţiale, să învăţăm să le controlăm şi să reducem utilizarea lor în zona în care produc efecte nedorite. Numai conştientizând gravitatea acestei adevărate mala­dii care afectează civilizaţia noastră se va putea organiza rezistenţa faţă de ele […] şi numai aşa ne vom putea gândi la o schimbare în societate care să poată reda comunicării di­mensiunea cu adevărat umană şi spirituală ce s-a pierdut.” (Jean‑Claude Larchet)..

Chiar dacă problemele ecologice impun într‑adevăr măsuri politice și economice urgențe din partea statelor, sunt tot mai multe voci care subliniază că la o soluționare profundă și deplină a acestora nu se poate ajunge decât printr‑o schimbare radicală a mentalității și a modului nostru de viață, pentru că problemele ecologice au în fond cauze spirituale - legate de felul în care omul percepe și concepe natură, de felul în care se apropie și se folosește de ea -, și prin urmare se impun soluții spirituale.Iar aici Biserica Ortodoxă - cu o lungă tradiție de reflecție (teologică, cosmologică, antropologică) și de practică (liturgică și spirituală) referitor la valoarea creației și cuvenită relație a omului cu ea - poate să ofere, în cadrul crizei actuale, principii călăuzitoare pentru reflecția și acțiunea tuturor celor care se străduiesc să salveze natură, acum și în viitor. ..

Patriarhul Pavle al Serbiei (1914-2009) a dobandit prin virtutile sale o mare popularitate in intreaga lume ortodoxa si dincolo de hotarele ei. Inca din timpul vietii sale a fost cinstit ca sfant, iar astazi este infatisat in acest chip in tot mai multe fresce bisericesti.Cartea de fata, intemeiata pe felurite documente si marturii, prezinta biografia si personalitatea acestui om, mic de statura si firav, care a ramas toata viata un simplu monah, implinitor in tot timpul, in orice imprejurare, al unei aspre nevointe, smerit si iubitor de oameni, apro­piat de popor, avand Evanghelia ca singur dreptar al slujirii sale episcopale si patriarhale.Acest portret duhovnicesc, firesc si viu creionat, este insufletit prin numeroase istorisiri pline de farmec si culoare, precum si prin cuvintele de duh si intelepciune ale patriarhului, care amintesc adesea de apoftegmele Parintilor pustiei...

„Antologia care constituie cea mai mare parte a acestui volum cuprinde texte din Sfânta Scriptură şi din scrierile Sfinţilor Părinţi sau ale marilor monahi din lumea ortodoxă, din toate epocile, care ne luminează spre a înţelege cum era, în desăvârşirea din rai, legătura dintre om şi celelalte vieţuitoare, pentru ce această legătură s-a degradat în timp, ce putem învăţa de la animale – domestice sau sălbatice – despre natură, despre noi înşine şi despre Dumnezeu, şi cum sfinţii – a căror vieţuire şi duhovnicie sunt pentru noi pilde vrednice de urmat – au izbutit să restatornicescă o legătură nu doar paşnică, ci şi prietenoasă cu animalele, având faţă de ele – fără urmă de idolatrie – purtări cinstitoare şi iubitoare, redobândind starea din rai, în care legătura omului cu creaţia era în deplină armonie, potrivit voii dintru început a Creatorului.” (Jean‑Claude Larchet) „Oare nu vedem, oriunde ne-am îndrepta ochii, cum Ziditorul hrănește, adapă și îmbracă toate făpturile Sale? Hrănește furnicile în pulbere; hrănește fiarele în munți; hrănește peștii în mare. Când vine vremea rece, trimite rândunelele și cocorii în țări calde, și le hrănește acolo cât e iarna de lungă, iar ursului îi găsește vizuină unde să hiberneze. El adapă arborii și ierburile, colinele și pajiștile, verdeața și florile. E vreo făptură pe fața pământului pe care s-o fi făcut Dumnezeu și apoi să o fi părăsit golașă? Cine altul îmbracă pe leu și pe tigru, și pe lup, și pe vulpe? Cine-i coase haină păunului, și corbului, și cine clădește țestoasei carapace și peștelui solzi, dacă nu El? Cine dă oilor lână, și păr caprelor, și țepi porcului, și piele boului, și coamă calului, dacă nu El? Cine brodează aripile fluturelui și talia viespei și cine face pavăză gâzelor în iarbă și frunziș?” (Sf. Nicolae Velimirovici)..