Jean M. Twenge

Generaţia internetului. iGen

Generaţia internetului, sau iGen: de ce copiii, adolescenţii şi tinerii din zilele noastre sunt mai puţin rebeli, ceva mai toleranţi, categoric mai rar fericiţi şi aproape deloc pregătţi pentru maturitate?SENZAȚIE ȘI ADEVĂR, ÎNTRE BINE ȘI RĂU, DAR CATEGORIC TRIST: iGEN, SAU GENERAȚIA INTERNETULUI, O GENERAȚIE CU ADEVĂRAT UNICĂ.Tehnologia ultimului secol a schimbat cultura, iar cultura a schimbat lumea și a populat-o cu o nouă specie: generația rețelelor sociale, guvernată de game-changers. Ce limbă vorbesc copiii ei, dar adolescenții şi tinerii? Și cum funcționează ei, cum pot fi educați, ce speranțe au și ce îi nemulțumește, ce își doresc și ce detestă? Și ce se poate spune despre ei, pe scurt? Sunt mult mai statici, mult mai singuratici, ceva mai anxioși, categoric mai greu adaptabili și aproape deloc pregătiți pentru maturitate. Ce-i de făcut?DAR CE ESTE AȘA DE DIFERIT LA IGEN?internet ● tehnologie ● individualism ● respingerea regulilor sociale tradiționale ● inegalitatea veniturilor ● zero toleranță pentru inegalitate pe bază de sex, rasă sau orientare sexuală ● maturizare lentă ● independență politică ● vulnerabilitate psihică ● nesiguranță ● singurătateDE CE AU APĂRUTTOATE ACESTE SCHIMBĂRI?Schimbările culturale au mai multe cauze, nu pleacă de la un singur lucru – nu doar părinții, ci și tehnologia, mass-media, afacerile și sistemul educațional lucrează împreună pentru a crea o întreagă cultură, radical diferită de aceea experimentată de părinții și bunicii noștri. Nu este vina nimănui sau este vina tuturor. Culturile se schimbă, iar generațiile se schimbă odată cu ele; acesta este punctul esențial. Nu este un concurs prin care decidem care generație este mai bună sau mai rea; cultura s-a schimbat și suntem cu toții implicați.„Această carte schimbă cu totul datele jocului. Dacă vreți să înțele­geți cum să creșteți, să educați, să recrutați, să angajați, să atrageți sau să câștigați votul tinerei generaţii, trebuie să o citiți. iGen vă va schimba total modul de abordare.“ – JULIANNA MINER, profesor de sănătate publică la George Mason University..