Singurătatea are două fețe: ea poate fi o sfătuitoare letală, însă, atunci când o îmblânzim, singurătatea poate deveni o prietenă extrem de prețioasă. Dar putem oare îmblânzi singurătatea? O putem oare preface într un autentic mijloc de comunicare cu sine și cu celălalt?
În această carte, aș vrea să arăt felul în care poate fi trăită experiența singurătății și cum se poate ea transforma în cadrul experienței psihanalitice, ca și felul în care se realizează tranziția de la un sentiment adesea ostil și deznădăjduit de singurătate înspre o singurătate îmblânzită, temelia încrederii în comunicarea cu sine și cu celălalt.
