Jean-Paul Sartre

Roman definitoriu pentru existentialismul filosofic transpus in literatura, scris sub forma unui jurnal gasit intamplator de un editor si publicat in 1938, Greata ne relateaza o perioada din viata tanarului Antoine Roquentin petrecuta in imaginarul port francez Bouville, considerat de critici a fi Le Havre, unde Sartre a predat filosofie la liceu inainte de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Acolo, dupa o indelungata calatorie in Indochina, Roquentin se retrage pentru a finaliza biografia unui anume marchiz de Rollebon, aristocrat implicat in politica in epoca Revolutiei franceze. Roquentin incepe sa scrie acest jurnal pentru a intelege mai bine starea de anxietate si greata care-l acapareaza uneori, intinzandu-se si cucerind totul in jurul sau, inclusiv lucrurile in care obisnuia sa gaseasca in trecut liniste ori placere.Cuvintele este lucrarea autobiografica prin care Jean-Paul Sartre renunta in mod declarat la literatura, in 1964, acelasi an in care refuza Premiul Nobel, considerand ca aceasta este un surogat burghez al unei implicari reale in viata; Cuvintele a avut un succes imediat si rasunator...

Profesor la Şcoala de Artă Dramatică a prietenului său Charles Dullin în 1942-1943, Sartre extrage din teatrul clasic grec şi din Estetica lui Hegel propria concepţie despre un teatru auster, moral, mitic, aducând cu un ritual. Propune, aşadar, un teatru ce transpune într-o ambianță mitică marile probleme ale epocii contemporane, care vizează culpabilitatea individuală sa colectivă și la care ne îngăduie să reflectăm, în timp ce împrejurări deosebite şi situaţii critice forţează personajele la o alegere vitală, adesea în spații claustrale – închisori, camere închise, orașe asediate, infern. Acestui conţinut moral, dar nu şi moralizator, i se potrivesc o acţiune scurtă şi violentă, o montare austeră, o exprimare limpede, tensionată, sobră, păstrând ceva din pompa antică şi transformând reprezentaţia într-o adevărată ceremonie...

Una dintre cele mai importante creaţii existenţialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul (1939), este o colecţie de cinci nuvele, reprezentative pentru scrierile sale ulterioare. Prima dintre ele, care dă şi titlul volumului, descrie, pe fondul experienţelor crude şi, totodată, absurde prin care a trecut Sartre ca voluntar în Războiul Civil din Spania, ultimele clipe de viaţă ale unor prizonieri condamnaţi la moarte, închişi în aceeaşi celulă. Absurditatea naturii umane în lumea modernă, lupta pentru supravieţuire şi pentru păstrarea libertăţii şi demnităţii individuale jalonează un parcurs iniţiatic în care aceste teme extrem deactuale sunt urmărite cu o totală obiectivitate şi, nu rareori, cu un profund dezgust.„Lumea este oglinda libertăţii mele.” (Jean-Paul Sartre)..