Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Jiddu Krishnamurti

Jiddu Krishnamurti

Krishnamurti s-a născut la 11 mai 1895, la Madanapalle, în sudul Indiei. "Descoperit" de mișcarea teozofică, este crescut și educat în Occident, considerându-se că va deveni instrumentul exprimării unui mesaj de o deosebită importantă, că va îndeplini rolul unui Mesia, sau că va fi fondatorul unei noi religii.

În 1925, în urmă morțîi fratelui sau Nityananda, Krishnamurti traversează o gravă criză psihologică, în decursul căreia începe să se îndoiască de toate valorile "spirituale". S-a eliberat de tot ceea ce învățase, rămânând într-o stare de non-speranța. Nu mai aștepta nimic. Și tocmai în această situație de gol interior, în această stare de moarte față de elementele structurale ale trecutului sau psihologic - spune Krishnamurti - a erupt în el "acea binecuvântare ce se realizează numai într-o stare de liniște autentică, a avut loc erupția explozivă a iubirii".

Această experiență a determinat în el o înnoire spirituală, o adevărată revoluție, o profundă mutație. Din acel moment Krishnamurti a declarat că nu va mai fonda o nouă mișcare religioasă sau un nou sistem filozofic care să inrobeasca și să condiționeze și mai mult mințile oamenilor. În urmă acestei revoluțîi lăuntrice Krishnamurti a dizolvat "Ordinul Stelei", ce fusese fondat special pentru el și, începând din 1928-29, a luat o orientare complet independența de orice fel de organizație.

După o perioada dificilă, marcată de nenumărate confruntări, Krishnamurti îi întâlnește în 1946 pe Aldous Huxley și pe Charles Morgan, împreună cu care va fonda o școală la Ojai, California; de altfel Huxley i-a prefațat lucrarea Prima și ultima libertate.Din acel moment, mesajul sau a devenit mai cuprinzător și s-a răspândit în întreagă lume, până când - lucru extraordinar - în anul 1974 a avut loc incidența mesajului sau cu elită intelectuală. De atunci Krishnamurti s-a întâlnit de două ori pe an, o dată în Anglia și o dată în California, cu savanții cei mai iluștri ai lumii contemporane: savantul Capra, care a condus multă vreme centrul de studii nucleare de la Geneva, D. Bohm, profesor de fizică la Universitatea din Londra, cei mai mari specialiști în neuropsihiatrie și în anatomia creierului, pe scurt, vreo cincizeci de savanți, toți niște enciclopedii vii. Și nu este oare un suprem paradox? Ei îl întâlnesc pe Krishnamurti, cel care denunță pericolul condiționării prin cultivarea creierului.

Independent de mesajul pe care îl aduce, Krishnamurti este fondatorul unei serii de școli în India, America și Anglia. El scris o lucrare intitulată Despre educație și, în aceste școli noi, încearcă să orienteze elevii spre împlinirea facultăților lor creative, încearcă să facă din ei ființe creatoare și nu simpli imitatori, să trezească în ei facultatea atenției și a observării extrem de clare.


Eliberarea de cunoscut

Eliberarea de cunoscut

De-a lungul veacurilor, omul a căutat ceva dincolo de sine, ceva dincolo de bunăstarea lui materială: ceva pe care îl numim adevăr, Dumnezeu sau realitate, ceva în afară timpului, ceva care să nu poată fi tulburat de împrejurări, de gândire sau de corupția omenească. Omul și-a pus dintotdeauna întrebarea: „Ce rost au toate astea? Are viață vreun înțeles cât de mic?".Azvarlit în imensă confuzie generată de conflicte, revolte, brutalități, nesfârșite războaie religioase, ideologice, naționale, el se întreabă cu un sentiment de adâncă și durabilă frustrare: ce este de făcut, cum se poate ieși din toate acestea, ce înseamnă viață, și dacă există ceva dincolo de ea? Și negăsind acel lucru de nenumit, cu o mie de denumiri, pe care l-a căutat întotdeauna, omul a recurs la credință – credință într-un salvator sau într-un ideal –, însă credință naște necontenit violență. În această neîncetată lupta pe care o numim viață, noi încercăm să stabilim un cod de comportament adaptat societății în care am fost crescuți, fie că este vorba de o societate comunistă, fie că este o așa-zisă societate liberă.Noi ne supunem anumitor reguli de conduită, considerându-le că o parte din tradiția noastră. Privim mereu către altcineva că să aflăm care conduită este bună sau rea, care mod de gândire este corect sau greșit și, conformandu-ne acestui model, conduită și gândirea noastră devin mecanice, răspunsurile noastre devin automate. Dar nu vom află niciodată noul până când nu vom învață cum să ne eliberăm de povara trecutului, de povara cunoscutului...


2500 lei

În stoc
Eliberarea de cunoscut

Eliberarea de cunoscut

De-a lungul veacurilor, omul a cautat ceva dincolo de sine, ceva dincolo de bunastarea lui materiala: ceva pe care il numim adevar, Dumnezeu sau realitate, ceva in afara timpului, ceva care sa nu poata fi tulburat de imprejurari, de gandire sau de coruptia omeneasca. Omul si-a pus dintotdeauna intrebarea: „Ce rost au toate astea? Are viata vreun inteles cat de mic?".Azvarlit in imensa confuzie generata de conflicte, revolte, brutalitati, nesfarsite razboaie religioase, ideologice, nationale, el se intreaba cu un sentiment de adanca si durabila frustrare: ce este de facut, cum se poate iesi din toate acestea, ce inseamna viata, si daca exista ceva dincolo de ea? Si negasind acel lucru de nenumit, cu o mie de denumiri, pe care l-a cautat intotdeauna, omul a recurs la credinta – credinta intr-un salvator sau intr-un ideal –, insa credinta naste necontenit violenta. In aceasta neincetata lupta pe care o numim viata, noi incercam sa stabilim un cod de comportament adaptat societatii in care am fost crescuti, fie ca este vorba de o societate comunista, fie ca este o asa-zisa societate libera.Noi ne supunem anumitor reguli de conduita, considerandu-le ca o parte din traditia noastra. Privim mereu catre altcineva ca sa aflam care conduita este buna sau rea, care mod de gandire este corect sau gresit si, conformandu-ne acestui model, conduita si gandirea noastra devin mecanice, raspunsurile noastre devin automate. Dar nu vom afla niciodata noul pana cand nu vom invata cum sa ne eliberam de povara trecutului, de povara cunoscutului...


3300 lei

În stoc
Trezirea inteligenței

Trezirea inteligenței

Renumitul învățător spiritual J. Krishnamurti (1895-1986) a respins cu perseverență toate etichetele, titlurile și onorurile care i-au fost atribuite de-a lungul timpului. Cu toate acestea, gândirea să a inspirat pe foarte mulți oameni. Această carte este o culegere cuprinzătoare de înregistrări ale unor discuții purtate între Krishnamurti și diferiți interlocutori, precum și ale unor conferințe pe care acesta le-a susținut în diferite ocazii. Veți avea astfel parte de o introducere amplă în gândirea acestui filosof. Frică, violență, conflictul, experiență religioasă, auto-cunoașterea și inteligență – sunt temele cele mai importante care au fost abordate în cadrul discuțiilor. Krishnamurti analizează aspecte specifice cum ar fi: rolul profesorului și al tradițiilor; nevoia de trezire a „conștiinței cosmice”; problema binelui și răului; Vedanta și metodele tradiționale potrivite diferitelor niveluri de conștiința ale solicitanților. Trezirea inteligenței este indispensabilă pentru toți cei ce intenționează să aibă o înțelegere deplină a învățăturii lui Krishnamurti.„Priviți la ceea ce se întâmplă în lume – suntem condiționați de societate, de cultură în care trăim, iar această cultură este produsul omului –, nu există nimic sfânt, divin sau veșnic în cultură. Cultură, societatea, cărțile, radioul, toate acestea pe care le ascultăm și le vedem, toate influențele de care suntem conștienți sau nu, toate ne încurajează să trăim înăuntrul unui fragment foarte mic din vastul domeniu al minții. […] Până ce nu realizați o schimbare radical în această fragmentare, nu poate fi vorba despre nicio revoluție; vor avea loc modificări economice, sociale și așa‑zis culturale, dar omul va continuă să sufere, va continuă să fie în conflict, în război, în nenorocire, în suferință și în disperare.” (J. Krishnamurti) ..


3900 lei

Stoc epuizat
Vezi detalii
? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă