Jirah Dewey Buck

Jirah Dewey Buck exploreaza simbolurile, ritualurile si principiile masonice, subliniind valorile etice si morale care stau la baza organizatiei. Intr-o lume aflata in plina schimbare, Buck evidentiaza efortul masoneriei de a cultiva cele mai nobile virtuti umane, precum corectitudinea morala si comportamentul exemplar. Cartea analizeaza, de asemenea, legaturile dintre francmasonerie si misterele oculte ale antichitatii, dezvaluind conexiuni cu traditiile Egiptului antic si alte civilizatii. Buck ofera un ghid cuprinzator al modului in care idealurile moderne de libertate, egalitate si fraternitate reflecta intelepciunea veche. Scrisa cu profunzime si pasiune, Simbolismul francmasoneriei este o lucrare esentiala pentru cei interesati sa inteleaga originile, semnificatia si influenta francmasoneriei asupra culturii si societatii.Masoneria nu predica o noua religie, ci doar reitereaza noua porunca vestita de Iisus, care a fost vestita si de toti marii reformatori religiosi, inca de la inceputurile istoriei. [...] Masoneria in toata puritatea ei, derivata din vechea cabala iudaica, ca parte a marii religii universale a intelepciunii din Antichitatea cea mai indepartata, simbolizeaza perfect Fraternitatea absoluta si universala a omului, in toate timpurile si epocile. A crestina masoneria sau a o reduce la limitele sectare ale unui crez inseamna nu doar a o minimalize si deprecia, ci ar avea drept rezultat inevitabil, cum s-a intamplat intotdeauna intre sectele beligerante ale religiilor, si instigarea unui frate impotriva altuia si a unei Loji impotriva alteia si ar duce, in final, la disolutie...

„Masoneria nu predică o nouă religie, ci doar reiterează nouă porunca vestită de Iisus, care a fost vestită și de toți marii reformatori religioși, încă de la începuturile istoriei. […] Masoneria în toată puritatea ei, derivată din vechea cabala iudaică, că parte a marii religii universale a înțelepciunii din Antichitatea cea mai îndepărtată, simbolizează perfect Fraternitatea absolută și universală a omului, în toate timpurile și epocile. A creștină masoneria sau a o reduce la limitele sectare ale unui crez înseamnă nu doar a o minimalize și deprecia, ci ar avea drept rezultat inevitabil, cum s-a întâmplat întotdeauna între sectele beligerante ale religiilor, și instigarea unui frate împotriva altuia și a unei Loji împotriva alteia și ar duce, în final, la disoluție.” „Altarele masoneriei au fost întotdeauna farurile libertății, iar lojă, o cetate a refugiului, un sanctuar al cunoașterii și protecției fraților [...] Având că model sanctuarele misteriilor antice, întemeiate pe principiul fraternității universale și absolute între oameni, acestea au ținut aprinsă torța libertății.”..