„Cartea lui Joan Didion vorbește despre detașare si eliberare; de asemenea, este un omagiu adus unui mariaj extraordinar." The New YorkerViața așa cum o știai se poate sfârși într-o clipă. Un infarct și întreaga structură a unei vieți în doi se năruie. Dar nu numai viața în doi. Moartea cuiva apropiat schimbă foarte mult lucrurile si pentru cei care îi supraviețuiesc.Joan Didion descrie cu precizie chirurgicală anul de după moartea soțului ei, în care învață cum să trăiască din nou de una singură, într-un emoționant exercițiu de echilibristică printre amintiri si ceea ce trezesc ele. Si îi este cu atât mai greu cu cât, imediat după acest eveniment nefericit, trebuie să-și vegheze fiica grav bolnavă, aflată la rândul ei la limita dintre viață și moarte.Un act terapeutic, făcut parcă să exorcizeze singurătatea și suferința, demonii cei mai cumpliți de după pierderea persoanei iubite.„Anul gândirii magice este o operă de o surprinzătoare claritate și onestitate." The Washington Post Book World„În același timp personală și universală, cartea lui Joan Didion oferă cititorului un punct de pornire relevant de la care să înceapă călătoria prin ținutul sălbatic al durerii." Chicago Sun Times„Frustă și tulburătoare." San Francisco Chronicle„O autoexaminare precisă și totodată o sfâșietoare scrisoare de dragoste, tulburătoare prin candoarea sa. Didion pune în lumină legătură profundă dintre soț și soție." Boston Globe..

„Sfâșietoare... O meditație melancolică asupra morții și timpului." Michiko KakutaniÎn Nopți albastre, Joan Didion încearcă să asimileze și să se împace cu moartea prematură a propriei fiice, Quintana. Văzut și ca un text-companion pentru Anul gândirii magice, Nopți albastre este cu mult mai mult de atât: Didion așază moartea fiicei în contextul propriei îmbătrâniri, în cel al morții soțului, și încearcă să conjure spiritul celei dragi prin punerea în scenă a unui amalgam de amintiri, de frânturi de memorie. Rezultatul nu este însă obținerea unei înțelepciuni sobre, ci, din contră, o răscolitoare meditație asupra fragilității ființei umane.„Un text incantatoriu... O scrisoare de condoleanțe adresată omenirii, despre realitățile dureroase ale condiției umane." The Washington Post„Un discurs frumos, dureros, polifonic... Ceea ce la suprafață pare o poveste elegantă, inteligentă, plină de emoție și de precizie despre pierderea unui copil preaiubit este de fapt o privire elegantă, inteligentă, plină de emoție și de precizie aruncată în hău, o carte care ne obligă să înțelegem, să recunoaștem că nu există pregătire pentru tragedie, nici protecție în fața ei, așadar, nici consolare." The New York Review of Books„Profundă și emoționantă... Cartea aceasta este mai mult decât orice o meditație asupra mortalității." San Francisco Chronicle..