1975, New Hampshire: Nola Kellergan, o adolescentă în vârstă de 15 ani, dispare fără urmă. 33 de ani mai târziu, scriitorul de succes Harry Quebert este acuzat de crimă, atunci când trupul fetei este descoperit în timpul unor săpături în grădina casei sale.
Tânărul Marcus Goldman, scriitor în pană de inspiraţie, nu ezită să plece la New Hampshire şi să înceapă propria anchetă pentru a-l ajuta pe Harry, mentorul şi prietenul său.
Acolo este depăşit rapid de evenimente: investigaţia intră în impas, iar Marcus începe să primească ameninţări. Pentru a dovedi nevinovăţia lui Harry şi a-şi salva cariera de scriitor, e absolut necesar să răspundă la trei întrebări: cine a omorât-o pe Nola Kellergan? Ce s-a întâmplat în New Hampshire în vara lui 1975? Şi cum se scrie un roman de succes?
„Roman noir, roman poliţist fără îndoială, dar şi roman psihologic cu răsturnări de situaţie surprinzătoare sau hilare, Adevărul despre cazul Harry Quebert prezintă moravurile societăţii americane, bine ascunse în spatele unei faţade impecabile.” (Le Figaro)
Exploatând un fapt divers, Joël Dicker a construit un thriller alert care este, în acelaşi timp, un roman în roman, un studiu sociologic asupra Americii clasei de mijloc înainte de alegerea la preşedinţie a lui Barack Obama, ancheta unei crime şi un curs de literatură.
„Ca un maestru, Dicker alternează epocile, registrele stilistice (raportul poliţiei, transcrierea unui interogatoriu, extrase din roman) şi explorează America în toate excesele ei – mediatice, literare, religioase, meditând, în acelaşi timp, asupra condiţiei scriitorului. O lecţie de scris şi o lecţie de viaţă.” (L’Express)
„– Ştii, a zis el, Nola mi-a schimbat viaţa. Şi puţin ar fi contat pentru mine să devin marele Harry Quebert, uriaşul scriitor. Puţin ar fi contat gloria, banii şi măreţul meu destin dacă aş fi putut să o păstrez pe Nola. Nimic din ce-am putut face de când ea a dispărut nu a dat atâta sens vieţii mele ca vara pe care am petrecut-o împreună.
– Pentru prima dată de când îl cunoşteam, îl vedeam pe Harry aşa de zguduit. După ce m-a privit o clipă, a adăugat:
– Marcus, nimeni n-a ştiut despre povestea asta. Eşti acum singurul care o cunoaşte. Şi trebuie să păstrezi secretul.”
