O istorie de 3000 de ani a lumii care analizează cauzele războiului și dorința de pace
În 3000 de ani de istorie, China a petrecut cel puțin 11 secole în război. Imperiul Roman a fost în conflict în cel puțin 50 la sută din existența sa. Din 1776, Statele Unite au petrecut peste 100 de ani în lupte. Visul de pace a fost universal în istoria umanității. Prin urmare, de ce am fost atât de rar în stare să îl atingem?
În cartea O istorie politică a lumii, Jonathan Holslag a recompus o adevărată istorie a omenirii, din Epoca Fierului în prezent, care investighează cauzele conflictelor între imperii, națiuni și popoare și tentativele de diplomație și cosmopolitism. O privire exhaustivă asupra a trei milenii de istorie, cartea aruncă lumină asupra forțelor care modelează politica mondială din Egiptul antic în China dinastiei Han, de la Pax Romana la apariția islamului, de la Pacea din Westphalia la crearea Națiunilor Unite. Această abordare cu adevărat globală îi permite lui Holslag să caute modele în diferite epoci și regiuni și să exploreze probleme mai complexe despre război, diplomație și putere. Comerțul a adus cu sine pacea? Care sunt limitele diplomației? Cum afectează schimbările climatice stabilitatea? Războiul este un păcat universal al puterii?
Într-un moment în care amenințarea războiului nuclear reapare, este o istorie de care avem nevoie, utilă studenților la politică internațională, dar și oricui are nevoie de un cadru pentru a înțelege evenimentele actuale.
Starea naturală a umanității – dacă este posibil să deducem așa ceva din cei 3 000 de ani de istorie prezentați în această carte – nu este de pace necondiționată. Mie mi se pare că, pentru ca indivizii să supraviețuiască, nevoia lor fundamentală este maximizarea puterii, de preferință cu cel mai mic cost posibil.
Pe de o parte, puterea e cea mai bună formă de securitate. Cei slabi vor fi întotdeauna dominați de cei puternici – ceea ce înseamnă, în cel mai rău caz, exploatare, penurie, abuzuri și chiar moarte. Pe de altă parte, puterea provine din dorință și lăcomie.
Nevoile oamenilor nu sunt satisfăcute niciodată – progresul creează noi dorințe, iar succesele altora provoacă invidie. Prin urmare, securitatea și lăcomia sunt două fețe ale aceleiași monede. Când vine vorba de state, acestea vor fi întotdeauna presate să urmărească obținerea puterii, indiferent dacă sunt motivate de lăcomie sau de securitate. Tocmai din acest motiv, istoria este plină de atâtea neînțelegeri și de lupte.
