Aceasta lucrare contureaza in paginile ei o metoda de investigare a arborelui nostru genealogic si a dinamicii psihice mostenite care ne modeleaza viziunea despre lume, relatia cu ceilalti si cu noi insine, ne orienteaza in anumite directii, inchizandu-ne alte usi. Inainte de orice, este vorba despre a ne recunoaste locul de filiatie ca unul de creativitate si de realizare. Depinde de noi sa-l inzestram cu propriile noastre tonalitati, imagini si visuri. Psihogenealogia si analiza transgenerationala sunt in plin avant: rareori ne-am interesat atat de mult de viata stramosilor nostri, incercand prin toate mijloacele sa intelegem in ce fel ne afecteaza astazi  tot ce au trait. Aceasta privire aruncata asupra trecutului, chiar daca-i este absolut necesara fiintei omenesti din secolul XXI, deseori, fara legaturi functionale cu propriile-i radacini, nu poate fi conceputa in afara unei reflectii mai profunde privind subiecte esentiale cum ar fi liberul-arbitru si responsabilitatea. Care este utilitatea unui astfel de demers in prezent? De ce si cum trebuie sa-l efectuam? In ce curente de gandire se inscrie? Care ii sunt limitele? Se aud, ici-colo, expuneri care au defectul de a vehicula o conceptie esentialmente fatalista despre acest demers: am fi purtatorii greselilor comise si ai suferintelor traite de generatiile precedente.Desigur, transmiterea exista, mostenirea se reproduce deseori sub forma esecului si a unor dificultati pe care le traim. Dar este cu adevarat o fatalitate? Oare, asta nu dovedeste mai degraba o lipsa de reflectie asupra locului pe care ni-l dorim si a absentei unei perspective largi care sa se deschida spre viitor? ABC-ul Psihologiei Transgenerationale sustine ideea urmatoare: suntem pe deplin raspunzatori de felul in care ne judecam si ne fructificam mostenirea pe care am primit-o.....

Fiecare familie are secretele ei: abandon, filiatii incerte, falimente trecute sub tacere, violenta sexuala, boli rusinoase… Nedezvaluite, se transmit din generatie in generatie, ne marcheaza viata si ne transforma in fiinte confuze, impovarate de suferinte care la prima vedere nu sunt ale noastre si care urmeaza scenarii ce nu ne apartin…De ce si cum apar secretele de familie? Care sunt urmarile lor? Sunt ele intotdeauna periculoase? Cine detine cheile lor? Cand si cum sa le dezvaluim? Iata tot atatea intrebari la care Juliette Allais ne raspunde prin intermediul numeroaselor cazuri clinice ale unor pacienti confruntati cu simptome suparatoare si situatii dramatice de viata.Cartea ne invita si ne ajuta totodata sa identificam incoerentele si repetitiile din istoria noastra familiala, pentru a intelege pe deplin originea si miza tuturor lucrurilor nespuse si inexplicabile. Desi de cele mai multe ori are consecinte tragice, secretul de familie nu trebuie sa impovareze viata descendentilor intr-o maniera implacabila: de noi depinde sa il rostim, sa il dezvaluim si sa ii dam un sens, acceptandu-ne si iertandu-ne stramosii, ca sa ne eliberam de efectele lui devastatoare si sa nu mai suferim inutil...

Ne naștem în mijlocul unui mozaic complex, compus din bucurii, reușite, drame, regrete, abandonuri, trădări, cuvinte nespuse, secrete – un labirint în care anumite episoade de viață nu își găsesc locul și se rostogolesc din generație în generație. Suferința și traumele pe care le declanșează sunt prea intense încât să permită integrarea, calmarea și vindecarea completă.În arborele genealogic nu există totuși doar alb și negru, așa cum nu există doar bine și rău. Însufleţiţi de dragostea de viață, putem transforma moștenirea primită în ceva care să ne aparțină. Avem ocazia să fim adevărați pionieri în propria familie, fiindcă suntem primii care putem integra dimensiunea transgenerațională în procesul individual de vindecare. Și poate că acesta este drumul vindecării: o întâlnire cu noi înșine, bazată atât pe acceptarea propriului loc, cât și pe nevoia de a ne crea propria poveste, luând ce e mai bun din filiațiile din care provenim. Alegerea ne aparține întru totul.„Psihogenealogia nu își propune neapărat să curețe arborele genealogic de toate poveștile sale obscure și neterminate, nici să elimine ca prin magie suferințele, lipsurile, nevrozele, compromisurile și nelegiuirile. Ea ne ajută mai degrabă să stabilim la ce anume vrem să renunțăm definitiv și ce vom păstra și transforma, astfel încât să transmitem celor care vor veni după noi principii mai sănătoase. Nu suntem obligați să acceptăm totul și avem dreptul de a alege. (…) Prin necunoașterea trecutului sau prin subestimarea importanței lui, riscăm să îl reproducem la nesfârșit.“..

De ce el? De ce ea? Avem oare cu adevărat nevoie de celălalt? Nu cumva suntem victimele unei fantasme colective care ne spune că fericirea depinde, înainte de toate, de întâlnirea sufletului-pereche? Pe parcursul acestei căutări, mulți dintre noi trăiesc relații de cuplu complicate sau haotice, dominate de lipsa de comunicare, de absența lucrurilor împărtășite și de ostilitate, în care sunt repuse în scenă, la infinit, trădarea, frustrările și deziluziile.Cu ajutorul experienței în psihanaliza jungiană şi transgeneraţională, Juliette Allais aduce în discuție problema relațiilor de cuplu, ilustrând prin exemple concrete nu numai complexitatea evoluțiilor lor, ci, mai ales, infinita creativitate pe care o manifestăm în alegerea partenerilor. Oricât de complexe și complicate ar fi relațiile în care suntem implicați, de noi depinde să facem alegerile potrivite, să depășim disperarea și depresia, pentru a ne elibera de condiționările de orice natură și a trăi relații amoroase echilibrate și satisfăcătoare. Este de datoria noastră să înțelegem că iubirea poate fi unul dintre instrumentele cele mai prețioase ale împlinirii personale...