„Să nu vinzi înger păzitor! este o povestire curajoasă, un basm citadin modern despre un copil de nouă ani, Nono, care cunoaşte de timpuriu greutăţile vieţii. După ce mama lui ajunge la spital în urma violenţelor domestice de care n-a reuşit să-l protejeze nici pe Nono, acesta va trebui să se descurce complet singur. Nono se împrieteneşte cu o haimana simpatică, Corsaru, care-i promite că-l va ajuta să-şi împlinească visul – acela de a vedea marea. Dar pentru o asemenea călătorie îţi trebuie bani. Aşa ajunge Nono să-i vândă Reginei unicul său lucru de preţ – propriul înger păzitor. Dar, cum fără înger păzitor, fireşte, n-ai cum să răzbaţi în viaţă, lucrurile iau o întorsătură cât se poate de dramatică pentru Nono... Cine este Regina şi de unde vine ea, cum e să ai prieteni amuzanţi şi descurcăreţi alături de care să trăieşti un basm cu final fericit şi cât e de important să crezi cu putere în ceva veţi afla urmându-l pe Nono până la capăt în aventura vieţii lui.“ — ALEXANDRU AL. ŞAHIGHIAN
„Ei, da, sunt şi zile din alea bune. În zilele bune, Corsaru şi Nono se-aşază pe-o dună de nisip la mare. Şi hrănesc pescăruşii. Valurile mari au creste înspumate. Iar aerul are gust foarte sărat, şi cerul e pe de-a-ntregul albastru, şi undeva, departe, unde se-ating cerul şi marea, soarele apune intrând în apă ca o uriaşă portocală incandescentă. Şi jos, pe plajă, un căţel alb latră la valuri. Îl cheamă Brutus şi are o fundiţă albastru-deschis prinsă în păr.“
