Deși se considera mai mult pictor decât scriitor, Kahlil Gibran (1883–1931) a scris întreaga sa viață, iar opera lui a influențat numeroase spirite luminoase de-a lungul vremii, continuând până în prezent, fără întrerupere, să fie o puternică sursă de inspirație.
S-a născut în Liban, a emigrat în Statele Unite la 11 ani, a studiat artele plastice, literatura arabă, engleză și franceză în Boston, iar între 1908 și 1909 a studiat la Paris. Simboliști precum Rodin și poetul englez William Blake au influențat puternic opera lui Gibran.
Începutul carierei sale de scriitor a constat în schițe, istorioare, poezii și proză scurtă, publicate în ziarele arabe din Statele Unite, toate descriind singurătatea și experiența emigrantului din Orientul Mijlociu în New York. În scrierile sale, Gibran vorbește despre frumusețea rurală și despre siguranța pe care o oferă Natura, pierdute în această lume modernizată. Îl preocupă permanent de eliberarea țării sale și temele fundamentale ale vieții.
Primele mărturii ale existenței lucrării Profetul apar în 1912, în jurnalul lui Mary Elizabeth Haskell, cea care l-a iubit, l-a susținut și l-a ajutat pe Gibran de a lungul carierei sale. Din acest jurnal aflăm că Gibran lucra din când în când la text, terminând o mare parte în 1919. La început a scris în arabă, apoi în engleză, refăcând textele, rescriindu-le și șlefuindu-le cu multă migală. Cartea, ilustrată cu desenele autorului, vede lumina tiparului în septembrie 1923. Încă de la început, se bucură de o primire entuziastă din partea publicului. Atinge apogeul popularității în 1930 și din nou în 1969, când este considerată o adevărată Biblie a omului modern. După Shakespeare și Lao Tzu, Gibran este cel mai bine vândut scriitor.