n pragul epocii care vine, se poate observă o revoltă crescândă față de predominantă unei concepții despre realitate care se referă exclusiv la o lume rațional cognoscibilă și stăpânită prin tehnică. Iar ceea ce depășește această noțiune este clasat că țînând de domeniul imaginarului sau al credințelor. Acest punct de vedere neglijează totalitatea și adevărul omului, căci acesta, prin nucleul sau, prin Ființă să esențială, participa la o realitate care transcende orizontul eului sau condiționat de spațiu-timp și de ceea ce este rațional.a
Acum, se pune întrebarea: cine ne poate ajută să devenim ceea ce am trăit, fără cea mai mică îndoială, că esențial, să păstrăm experiență într-o conștiința lărgită și să-i purtăm mărturie în lume? Răspunsul este: „Maestrul”. Totuși, acest maestru nu capătă realitate decât în față celui care este gata să fie discipol, adică să urmeze „calea” indicată și pe care, potrivit legii eterne, marea transformare se îndeplinește. În trinitatea „maestru, discipol, cale”, Viață creează spațiul în care își manifestă sensul ei supranatural.
