DUFF

Acum într-o ecranizare de excepție.

Bianca Piper are șaptesprezece ani, este o fire cinică, dar o prietenă loială, și nu se crede deloc cea mai frumușică din grupul ei de amice. Totodată, este mult prea isteață ca să se lase atrasă de șarmul fustangiului Wesley Rush, vedeta liceului. De fapt, Bianca îl urăște. Ba chiar, după ce acesta o poreclește „Duffy”, îi răstoarnă un pahar de Cola direct în cap.

Însă lucrurile nu stau prea bine în familia Biancăi, iar ea caută cu disperare ceva care să o distragă. Așa că îl sărută pe Wesley. Mai mult decât atât, chiar îi place. Dornică de o evadare, Bianca începe cu el o relație secretă, de tipul inamici cu beneficii.

Dar, apoi, situația se schimbă. Wesley nu e deloc un tip superficial, iar viața lui e la fel de încâlcită ca a ei. Dintr-odată, îngrozită, Bianca își dă seama că e pe punctul de a se îndrăgosti de tipul pe care credea că îl urăște cel mai mult.

„În liceu, întotdeauna m-am simțit ca rățușca cea urâtă – prietenele mele cele mai bune erau incredibil de frumoase, așa că în ultimul an de liceu, atunci când am aflat că există și un cuvânt care descrie această stare de fapt, am știut că eu eram ceea ce se numea DUFF – Desemnată Urâțica și Dolofana din gașca Fetelor. Ideea de a scrie un roman cu titlul Duff a pornit mai întâi ca o glumă, dar când am realizat că și prietenele mele se simțeau uneori Duff, am știut că trebuie să-mi scriu povestea.”