Femeile din umbra. Inspirate de curaj. Legate de prietenie. Unite de speranta
• Autoarea bestsellerului Aleea cu licurici
• Bestseller international publicat in peste 45 de tari
Cele care lipsesc. Cele uitate. Cele curajoase... Femeile.
Si femeile pot fi eroi.
Cand tanara Frances "Frankie" McGrath, asistenta in devenire, aude aceste cuvinte neasteptate, are o revelatie. Crescuta pe idilica Coronado Island si tinuta intr-o bula de catre parintii ei conservatori, s-a mandrit intotdeauna ca facea ceea ce trebuia, ca era o fata buna. Dar in 1965 lumea se schimba, iar Frankie realizeaza dintr-odata ca exista o alta alegere pentru viata ei. Cand fratele ei pleaca in razboiul din Vietnam, ea se inroleaza dintr-un impuls ca asistenta in armata, urmand calea lui. Deoarece soldatii trimisi in Vietnam sunt atat de tineri si neexperimentati, Frankie este coplesita de haosul si distrugerile provocate de razboi, cat si de trauma neasteptata a intoarcerii acasa intr-o America schimbata si divizata din punct de vedere politic.
Romanul Femeile din umbra spune povestea unei femei plecate la razboi, dar arunca o lumina asupra tuturor femeilor care si-au pus vietile in primejdie pentru a-i ajuta pe ceilalti. Femei ale caror sacrificii si implicare fata de tara lor au fost mult prea des uitate. Un roman plin de constientizari, de o frumusete lirica, Femeile din umbra reprezinta povestea profund emotionanta, bine spusa, a unei eroine al carei idealism extraordinar si al carei curaj in fata pericolului definesc o intreaga generatie.
Femeile din umbra este un exemplu de fictiune istorica de cel mai inalt nivel. Atat de miscatoare, de dureroasa, si totusi atat de plina de optimism. Bravo! Mi-au placut Privighetoarea si Cele patru vanturi, dar Femeile din umbra este favorita mea. - Nicholas D. Kristof, castigator al premiului Pulitzer
Una dintre cele mai mari povestitoare ale vremurilor noastre, Kristin Hannah abordeaza unul dintre cele mai crude si infioratoare razboaie ale secolului trecut: Razboiul din Vietnam. Femeile din umbra dezvaluie contributiile semnificative si sacrificiile imense ale infirmierelor militare care au servit intr-un razboi ai carui decidenti au refuzat sa recunoasca chiar si faptul ca ele au fost acolo. Poate ca nimic nu poate aduce linistea unei natiuni care inca se rusineaza ca si-a huiduit eroii care s-au intors din razboi, dar eroina, Frances McGrath, starneste o compasiune profunda si lacrimi pentru fiecare soldat in parte - si mai ales pentru femeile din umbra, care s-au sacrificat atat de mult. Niciodata un roman de razboi nu s-a metamorfozat atat de profund intr-o poveste a inimii umane. - Delia Owens, autoarea bestsellerului Acolo unde canta racii
Un roman care uimeste prin sacrificiu si inalta prin eroism... un omagiu important, intarziat, adus infirmierelor curajoase care au servit in Vietnam. - Bonnie Garmus, autoarea romanului Lectii de chimie
Traducere din limba engleza de Raluca Contiu.
Fragment din cartea "Femeile din umbra" de Kristin Hannah:
"In ultima ei zi in Vietnam, 14 martie 1969, Frankie se trezi cu mult inainte de rasarit, ascultand sforaiturile tihnite ale lui Margie.
Aprinse veioza de langa patul ei, se intinse peste ea si ridica de pe noptiera fotografia cu ea si Finley la Disneyland, uitandu-se lung la ea si gandindu-se la copilaria lor.
"Hei, Fin! Ma duc acasa."
Se alaturase armatei pentru a-si reintalni fratele, dar in schimb se regasise pe sine; in timpul razboiului descoperise cine era cu adevarat si cine voia sa fie si, oricat de satula era de toata aceasta moarte si distrugere, ii era si teama sa se intoarca acasa. Cum avea sa fie viata ei acolo?
Se ridica din pat si isi scoase cufarul de sub pat. Ridicand capacul, se uita la ceea ce urma sa trimita acasa: maruntisuri primite de la soldati, o bratara din piele si margele, un mic pandantiv cu un elefant, "pentru noroc", niste matase cumparata in Saigon, o pensa Kelly si niste tuburi de cauciuc, cadourile pentru familie si prieteni, fotografiile pretioase de aici, din Vietnam, atat cele facute de ea, cat si cele primite, ca aceea cu ea, Barb si Ethel dansand in pantaloni scurti si tricouri in fata clubului ofiterilor, cea pe care Barb i-o lasase, cu ele trei impreuna, una cu Jamie zambind larg si facand un semn cu degetul mare in sus si o alta cu ea si Rye. Mai erau cel putin o duzina de alte fotografii cu ea si alti soldati, cei care trecusera prin mainile ei in sala de operatii. Cei norocosi, carora le facuse cu mana de la revedere si le pozase pentru o fotografie.
Inapoi in lumea reala, asa-numita vara a iubirii venise si trecuse; in urma sa, protestele deveneau mai puternice, mai zgomotoase, mai furioase. Chiar si aici exista furie in ceea ce priveste razboiul. Soldatii incepusera sa deseneze simboluri ale pacii pe casti, o incalcare a regulamentelor armatei.
La ora 6.00 isi lua gentile de voiaj si ii scrise un bilet de ramas-bun lui Margie, in care spunea, printre altele: "Stiu ca ai fi vrut sa te trezesc pentru a ne lua ramas-bun. Nu va mai dura mult pana vei sti ce greu este acest lucru. Suntem profesioniste in a ne lua la revedere, si tot doare. Fii tare! Multumesc ca-mi trimiti cufarul acasa".
Se imbraca in uniforma de parada, cu tot cu ciorapi si pantofii cu toc bine lustruiti. Nu avea o oglinda suficient de mare, dar isi imagina ca nu mai semana deloc cu fata cu ochii mari care aterizase aici cu doi ani in urma. Iar uniforma ii mirosea a mucegai.
Cand deschise usa baracii, il gasi pe Rye sprijinindu-se de un stalp, fumand o tigara.
- Gata? spuse el, luandu-i geanta cea mare si aruncandu-si-o cu usurinta peste umar.
- Nu prea.
Mersera impreuna prin complexul surprinzator de tacut, urcara la bordul unui Huey si se ridicara spre cer.
In Saigon, la aeroport, ea ii multumi pilotului, isi inregistra bagajele si il lasa pe Rye sa o conduca spre avionul libertatii, care avea sa o duca acasa.
Pe pista de la Tan Son Nhut, un sir neintrerupt de soldati trecu pe langa ea, urcand scarile mobile si intrand in uriasul avion Braniff. Toti erau tacuti; nu se auzeau glume, nici rasete. Nu inca, nu cat timp mai erau in Vietnam."
