Kurt Vonnegut

Vonnegut scrie cu ironie şi umor, de cele mai multe ori negru, o cronică atipică a unuia dintre cele mai îngrozitoare momente din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: bombardarea Dresdei de către britanici şi americani, în urma căreia au murit o sută treizeci şi cinci de mii de oameni, aproape de două ori mai mult ca numărul celor ucişi de bomba atomică de la Hiroshima.Romanul lui Vonnegut, devenit un clasic american, îmbină realismul cu SF-ul și atrage cititorul într-o lume incredibilă, în care se amestecă bombardamente, călătorii în timp, prizonieri de război, extratereştri de pe planeta inventată Tralfamadore, peste toate plutind mirosul aducător de moarte al iperitei. „Debordând de imaginație, aproape psihedelic, Abatorul cinci este un roman trist şi încântător deopotrivă, scris în cel mai autentic stil Vonnegut.” (The New York Times)„O carte hazlie pe care, citind-o, nu-ţi poţi îngădui să râzi, o carte tristă care nu-ţi stoarce lacrimi, un basm plasat într-un abator.” (Life Magazine)..

Vonnegut scrie cu ironie şi umor, de cele mai multe ori negru, o cronică atipică a unuia dintre cele mai îngrozitoare momente din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: bombardarea Dresdei de către britanici şi americani, în urma căreia au murit o sută treizeci şi cinci de mii de oameni, aproape de două ori mai mult ca numărul celor ucişi de bomba atomică de la Hiroshima.Romanul lui Vonnegut, devenit un clasic american, îmbină realismul cu SF-ul și atrage cititorul într-o lume incredibilă, în care se amestecă bombardamente, călătorii în timp, prizonieri de război, extratereştri de pe planeta inventată Tralfamadore, peste toate plutind mirosul aducător de moarte al iperitei. „Debordând de imaginație, aproape psihedelic, Abatorul cinci este un roman trist şi încântător deopotrivă, scris în cel mai autentic stil Vonnegut.” (The New York Times)„O carte hazlie pe care, citind-o, nu-ţi poţi îngădui să râzi, o carte tristă care nu-ţi stoarce lacrimi, un basm plasat într-un abator.”  (Life Magazine)..

Abatorul cinci sau Cruciada copiilor este unul dintre cele mai importante romane împotriva războiului care s-au scris vreodată și o adevărată carte-cult. Kurt Vonnegut scrie cu ironie şi umor, de cele mai multe ori negru, o cronică atipică a unuia dintre cele mai îngrozitoare momente din timpul celui de-al Doilea Război Mondial: bombardarea Dresdei de către britanici şi americani, în urma căreia au murit o sută treizeci şi cinci de mii de oameni, aproape de două ori mai mult ca numărul celor ucişi de bomba atomică de la Hiroshima.Romanul lui Vonnegut, devenit un clasic american, îmbină realismul cu SF-ul și atrage cititorul într-o lume incredibilă, în care se amestecă bombardamente, călătorii în timp, prizonieri de război, extratereştri de pe planeta inventată Tralfamadore, peste toate plutind mirosul aducător de moarte al iperitei.„Aproape psihedelic, produs al unei imaginații debordante, Abatorul cinci este un roman trist şi încântător deopotrivă, scris în cel mai autentic stil Vonnegut.“ The New York Times„O carte hazlie la lectura căreia nu-ţi poţi îngădui să râzi, o carte tristă care nu-ţi stoarce lacrimi, un basm plasat într-un abator.“ Life Magazine(Merită să o citiți) pentru umorul, fantezia și viața care se revarsă din ea și care pot fi copleșitoare, la prima citire. Pentru că-ți vine s-o iei de la capăt imediat cum se termină, inepuizabilă cum e. Pentru că-și merită cu vârf și îndesat statutul de carte-cult. Citește pe blog și alte recomandări de lectură ale Iuliei Gorzo...

„Un tur de forţă pe care Vonnegut îl dirijează magistral, un roman plin de umor şugubăţ.” (The Guardian)Bine aţi venit în muzeul lui Rabo Arabekian – pictor abstract expresionist bogat, de origine armeană, veteran de război care, de fapt, la 71 de ani, vrea doar să fie lăsat în pace. Când pe plaja privată a casei sale apare însă voluptoasa văduvă Circe Berman (scriitoare sub acoperire), nici gând să mai aibă linişte – sau secrete. Sub pretextul autobiografiei redactate de pictor, Kurt Vonnegut conturează, cu ironie, povestea societăţii americane – una plină de cruzimi, inechităţi şi mistere, filosofând pe teme precum arta şi nebunia, războiul şi soarta omului, banii şi relaţia bărbaţilor cu femeile...

Una dintre cele mai citite cărți ale lui Kurt Vonnegut, Bun venit printre maimuțe este o declarație de dragoste și de război facută de scriitor rasei umane. Cu ironia supremă și fraza albă, mușcătoare, care l-au consacrat, Vonnegut are în acest volum o energie creatoare de zile mari.Bun venit printre maimuțe îi adună laolaltă pe EPICAC, computerul îndrăgostit și poet, un Cyrano al vremurilor noastre; pe Harrison Bergeron, victimă a politicii egalitare a unui stat al viitorului; pe Billy Poetul, revoluționarul dintr-o lume distopică, în care oamenii trăiesc anesteziați de la brâu în jos; pe domnișoara Ispita, condamnată aprioric pentru frumusețea ei; pe un colonel american care joacă o diabolică partidă de șah, în care piesele sunt oameni vii. Fiecare dintre povestirile incluse în volum este o microlume completă, fascinantă, fiecare îndreptând câte un deget acuzator sau jucăuș către lumea noastră...

Proze scurte reunite pentru prima oară în volum abia în 2011, după moartea autorului.Un bărbat respectabil își petrece tot timpul liber jucându-se cu trenulețele lui miniaturale și ignorându-și nevasta. SUA a căzut pradă unei epidemii de sinucideri care vizează obținerea unor asigurări de viață. Captivă într-un departament plictisitor de stenografie, o tânără visează la un deținut proaspăt evadat din închisoare și la propunerea lui. Ancorate ceva mai mult în realitate decât subiectele SF trăznite cu care ne-a obișnuit, povestirile de față poartă clar marca Vonnegut: o combinație unică de simț moral vigilent, observație fină, imaginație și umor.„Un memento minunat al vocii morale obraznice pe care am pierdut-o când l-am piedut pe Kurt Vonnegut.” (San Francisco Chronicle)„Foarte bine scrisă și cât se poate de agreabilă.” (The Washington Post)..

Aici veţi găsi poate cea mai neagră satiră a lui Kurt Vonnegut, plasată în acelaşi Midland City, Statele Unite. Armele nucleare, traiul într-un orăşel prăfuit şi fără speranţă, căsniciile ratate, dependenţa de droguri, una dintre picturile lui Hitler, rasismul, violenţa forţelor de ordine şi guvernările anapoda – toată această minunată învălmăşeală de lucruri face parte din viaţa lui Rudy Waltz, supranumit Dick Ochi-de-mort.În mijlocul unor orori clasic vonnegutiene, o poveste despre pierderea inocenţei şi căutarea disperată a izbăvirii.„Pe Vonnegut nu-l citeşti în căutarea unui sens anume. Îl citeşti pentru atitudinea amuzată şi tristă în acelaşi timp, pentru acel gen de ciudăţenie care poate traduce ciudăţenia lumii.” (USA Today)„În Dick Ochi-de-mort își face apariția Dwayne Hoover din Micul dejun al campionilor, iar într-un paragraf este menționat și pictorul Rabo Karabekian din Barbă Albastră. Abia mai târziu am aflat că personajele lui Vonnegut trec dintr-un roman în altul, creând punți de legătură și sudând universul imaginat de autor, care capătă astfel consistență și continuitate.” (Ema Cojocaru)..

Leaganul pisicii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Kurt Vonnegut, scris in aceeasi forma satirica ce l-a consacrat, este un comentariu asupra omului modern si a nebuniei lui. John, un tanar scriitor fascinat de Felix Hoenikker, asa-zisul creator al bombei atomice, porneste pe urmele unuia dintre fiii savantului. Ajungand pana pe exotica insula San Lorenzo, el descopera si un alt secret al omului de stiinta: Gheata-9, o arma chimica amenintatoare pentru intreaga omenire. Aceasta carte ramane una dintre cele mai importante scrieri ale secolului XX si o dovada in plus, daca mai era nevoie, a maiestriei lui Vonnegut. O poveste ireverentioasa si foarte antrenanta despre iresponsabilitatea jucausa a oamenilor de stiinta. Una dintre cele mai bune scrieri satirice contemporane, o opera cu mult mai interesanta decat toate fleacurile melodramatice pe care criticii par sa le considere "serioase". - The New York Times Kurt Vonnegut este unul dintre cei mai mari scriitori americani...

În 1923, la vârsta de 11 ani, Howard W. Campbell Jr. se mută împreună cu părinţii săi din Statele Unite în Germania. Acolo va deveni, mai târziu, un cunoscut scenarist de teatru şi agent dublu, cunoscut drept propagandist nazist prin intermediul unor emisiuni radio. Când pretinzi că eşti de partea răului, deşi te afli de fapt în serviciul binelui, asta înseamnă că mai eşti, totuşi, rău?„Vonnegut pur şi simplu nu poate suporta ceea ce suntem noi – asemenea multor scriitori. Bombănitul, înfiorarea, strigătul care apar în atât de multe pagini de aici vin. El mă face să-mi amintesc că atunci când nazismul n-a fost oprit, ci a înflorit în acel război prezis şi aşteptat, judecata noastră a fost atât de repede pervertită de oroarea a ceea ce se întâmpla.” (Doris Lessing, The New York Times)..

Kilgore Trout este un scriitor de science fiction cu sute de cărți publicate, însă necitite - practic, un artist invizibil, într-o lume foarte mare. Asta până când cărțile sale sunt citite de un om de afaceri care decide să-l invite la un festival din Midland City. Așa se face că în Dwayne Hoover , bogătașul care deține mare parte din oraș, se naște credința că el este singurul individ din univers cu liber arbitru și orice altcineva e doar un biet robot. Care-i adevărul?Micul dejun al campionilor e încă o satiră criminală, o ferestruică prin care cititorul poate trage cu ochiul la cum privește Vonnegut războiul, sexul, rasismul, politica sau succesul în viață.  ..

Acţiunea din Pianul mecanic are loc în viitor, cândva după încheierea celui de-Al Treilea Război Mondial, când – în numele eficienţei –, oamenii, fascinaţi de tehnologie, inventează din ce în ce mai multe automate care să le preia aproape toate sarcinile. Dar Paul Proteus, un tânăr inginer, încearcă să se împotrivească sistemului, tânjind după lumea simplă dinaintea supertehnologizării.Comparat adesea cu Minunata lume nouă de Huxley şi cu Noi de Zamiatin, Pianul mecanic se distinge prin ironia şi umorul subtil caracteristice lui Vonnegut, care satirizează aici America anilor ′50, trăgând un semnal de alarmă în faţa tendinţei societăţii de a robotiza totul în detrimentul fiinţei umane.„Fie că este sau nu un mare profet, Vonnegut este un excepţional scriitor satiric.“ The New York Times„Participam la un simpozion în urmă cu câțiva ani, alături de prietenii mei Joseph Heller și William Styron, și deplângeam moartea romanului și a poeziei, iar Styron a subliniat că romanul a fost dintotdeauna o artă elitistă. Este o formă de artă la care foarte puțini oameni au acces, pentru că doar câțiva pot citi foarte bine. Am spus că a deschide un roman este similar cu a ajunge la un concert și a ți se înmâna o violă. Trebuie să performezi. Pentru a monta în capul tău un spectacol având la îndemână o serie de linii orizontale cu simboluri fonetice și numere arabe, este nevoie ca tu, ca cititor, să performezi. Dacă ești capabil să faci asta, ei bine, atunci poți participa la vânătoarea de balene în Pacificul de Sud alături de Herman Melville sau poți asista neputincios cum Madame Bovary își ruinează viața în Paris. În cazul filmelor, tot ce trebuie să faci este să stai acolo, să te uiți la imagini, iar acțiunea se întâmplă pur și simplu.“ - Kurt Vonnegut..

Acţiunea din Pianul mecanic are loc în viitor, cândva după încheierea celui de-Al Treilea Război Mondial, când – în numele eficienţei –, oamenii, fascinaţi de tehnologie, inventează din ce în ce mai multe automate care să le preia aproape toate sarcinile. Dar Paul Proteus, un tânăr inginer, încearcă să se împotrivească sistemului, tânjind după lumea simplă dinaintea supertehnologizării.    Comparat adesea cu Minunata lume nouă de Huxley şi cu Noi de Zamiatin, Pianul mecanic se distinge prin ironia şi umorul subtil caracteristice lui Vonnegut, care satirizează aici America anilor ′50, trăgând un semnal de alarmă în faţa tendinţei societăţii de a robotiza totul în detrimentul fiinţei umane...

Insotit de mastiful Kazak, Winston Niles Rumfoord traverseaza in nava sa o zona necartografiata a spatiului, trecand printr-un infundibul cronosinclactic. In urma acestui zbor, Rumfoord nu mai poate exista fizic pe Pamant decat o data la cincizeci si noua de zile terestre, cand isi face aparitia pentru a-si informa sotia despre ce o asteapta in viitor (cealalta consecinta a acestei stari nemaipomenite fiind darul clarviziunii). Malachi Constant, cel mai bogat, norocos si depravat om din lume, afla si el in urma unei astfel de materializari ce ii rezerva destinul. Numai ca, fiind vorba de un roman de Vonnegut, destinul uman capata noi intelesuri aici, caci satira scriitorului e nemiloasa si nu cruta nimic, de la ideea de liber arbitru, la religie, la intreaga istorie a umanitatii. Un savant nebun, trasnit, dar moralist, la pupitrul de comanda al unei masini a timpului literare. - TimeCea mai buna carte a lui Vonnegut, in care autorul se incumeta nu numai sa puna intrebari fundamentale despre fiinta umana, ci sa ne si ofere raspunsuri. - Esquire..

Însoţit de mastiful Kazak, Winston Niles Rumfoord traversează în nava sa o zonă necartografiată a spaţiului, trecând printr-un infundibul cronosinclactic. În urma acestui zbor, Rumfoord nu mai poate exista fizic pe Pământ decât o dată la cincizeci şi nouă de zile terestre, când îşi face apariţia pentru a-şi informa soţia despre ce o aşteaptă în viitor (cealaltă consecinţă a acestei stări nemaipomenite fiind darul clarviziunii). Malachi Constant, cel mai bogat, norocos şi depravat om din lume află şi el în urma unei astfel de materializări ce îi rezervă destinul. Numai că, fiind vorba de un roman de Vonnegut, destinul uman capătă noi înţelesuri aici, căci satira scriitorului e nemiloasă şi nu cruţă nimic, de la ideea de liber arbitru, la religie, la întreaga istorie a umanităţii.Sirenele de pe Titan este cel de-al doilea roman scris de american, dar toate coordonatele care fac din Vonnegut un mare scriitor sunt prezente în el.„Cea mai bună carte a lui Vonnegut, în care autorul se încumetă nu numai să pună întrebări fundamentale despre fiinţa umană, ci să şi ofere răspunsuri la ele.” (Esquire)..

Tabachera din Bagombo reuneşte povestirile favorite ale lui Kurt Vonnegut din anii de după război, publicate în periodice, care îi dezvăluie inconfundabila voce întunecată, subversivă. Uneori extravagante, alteori absurde, de cele mai multe ori amuzante, tandre chiar şi atunci când sunt triste, povestirile din volumul de faţă vorbesc despre momente de criză din viaţa unor oameni obişnuiţi, cu un umor mai ales amar, cu ironie fină, dar şi cu profundă înțelegere pentru dramele mărunte ale acestora.În povestirea care dă titlul volumului, Tabachera din Bagombo, Eddie Laird încearcă să-şi impresioneze fosta soţie, pe Amy, acum captivă într-o existenţă domestică lipsită de mari satisfacţii, pozând într-un aventurier care şi-a petrecut viaţa călătorind în locuri exotice. Dar tabachera pe care acesta o aduce în dar îl deconspiră în mod neaşteptat, pentru ca la sfârşitul povestirii cititorul să descopere că Laird duce de fapt o existenţă la fel de cenuşie şi lipsită de suspans ca şi a lui Amy şi a soţului său Harry, că este tatăl a trei copii şi se ocupă cu vânzarea cartofilor prăjiţi.Povestirile din volumul de față sunt alerte, dinamice, deseori cu un final lovitură de teatru. În mare parte scene de viaţă domestică, care oglindesc existența cotidiană a unor personaje sufocate de monotonie, de nemulţumiri şi neîmpliniri de tot felul, acestea dezvăluie o lume zugrăvită în tuşele groase, întunecate ale bine cunoscutei ironii vonnegutiene. În Fugarii, doi adolescenţi îndrăgostiţi, cu statute sociale diferite, fug de acasă, dar descoperă în cele din urmă că iubirea nu e singura condiţie a unei căsnicii fericite, în timp ce în Băiatul netalentat şi Băiatul care ura fetele, dirijorul fanfarei unui liceu, muzician genial, se confruntă cu o serie de întâmplări amuzante, dar şi amare, declanşate de relaţia cu unul dintre elevii săi, incapabil să se integreze în colectiv. O altă povestire, Thanasfera, are o temă sci-fi: un om e trimis în spaţiu şi descoperă că acesta e plin de vocile celor morţi. În postfaţa volumului, Vonnegut vorbeşte, în stilul plin de umor şi ironie care l-a consacrat, despre experienţa redactării povestirilor destinate apariţiei în reviste...

Tabachera din Bagombo reunește povestirile favorite ale lui Kurt Vonnegut din anii de după război, publicate în periodice, care îi dezvăluie inconfundabila voce subversivă. În mare parte scene de viață domestică, oglindind existența cotidiană a unor personaje sufocate de monotonie, de nemulțumiri și neîmpliniri de tot felul, acestea dezvăluie o lume zugrăvită în tușele groase, întunecate ale binecunoscutei ironii vonnegutiene.Uneori extravagante, alteori absurde, de cele mai multe ori amuzante, tandre chiar și atunci când sunt triste, povestirile din volumul de față vorbesc despre momente de criză din viața unor oameni obișnuiți, cu un umor mai ales amar, cu ironie fină, dar și cu o profundă înțelegere pentru dramele mărunte ale personajelor.„Unul dintre cei mai buni umoriști și umaniști ai secolului XX, un scriitor care a moștenit imaginația și vizionarismul lui H.G. Wells, precum și darul lui pentru comentariul social.“ – Sunday Times..