Kurt Vonnegut

O catastrofă mondială este pe cale de-a distruge umanitatea, dar un vas de croazieră transformat într-un soi de Arcă a lui Noe îi duce pe cei câţiva supravieţuitori spre Insulele Galápagos, unde vor întemeia o nouă rasă umană, desigur, evoluată. Doar că evoluţia se întâmplă în maniera lui Vonnegut: implică aripioare, creiere mai mici şi o lipsă totală a agresivităţii. Ca de fiecare dată, Kurt Vonnegut îşi surprinde cititorii cu personaje insolite şi cu un amestec de fantastic şi realitate crudă, umor şi gravitate, atrăgând atenţia asupra pericolului pe care omenirea îl reprezintă pentru sine însăşi.   „Vonnegut este un Mark Twain postmodern: morocănos şi sentimental, caraghios şi evlavios. E tipul paradoxal care se duce la biserică ca să se roage cu ardoare, dar care în acelaşi timp face baloane din gumă de mestecat în faţa corului.” (New York Times Book Review)„Cel mai bun roman al lui Vonnegut de până acum.” (John Irving)..

Una dintre cele mai importante scrieri ale secolului XXLeagănul pisicii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Kurt Vonnegut, scris în aceeaşi formă satirică ce l-a consacrat, este un comentariu asupra omului modern şi a nebuniei lui. John, un tânăr scriitor fascinat de Felix Hoenikker, aşa-zisul creator al bombei atomice, porneşte pe urmele unuia dintre fiii savantului. Ajungând până pe exotica insulă San Lorenzo, el descoperă şi un alt secret al omului de ştiinţă: Gheaţa-9, o armă chimică ameninţătoare pentru întreaga omenire.Leagănul pisicii rămâne una dintre cele mai importante scrieri ale secolului XX şi o dovadă în plus, dacă mai era nevoie, a măiestriei lui Vonnegut.„O poveste ireverenţioasă şi foarte antrenantă despre iresponsabilitatea jucăuşă a oamenilor de ştiinţă. Una dintre cele mai bune scrieri satirice contemporane, o operă cu mult mai interesantă decât toate fleacurile melodramatice pe care criticii par să le considere «serioase».” (The New York Times)„Kurt Vonnegut este unul dintre cei mai mari scriitori americani.” (Graham Green)„Un mare creator de umor negru... Râdem ca o formă de autoapărare.” (The Atlantic Monthly)..