BROASCA ŞI BOUL
Văzând pe pajişte un Bou
voinic, o Broască oarecare
– cam de mărimea unui ou –
se opintea s‑ajungă şi ea cât el de mare.
— Suratelor, le spuse, luându‑şi‑l model,
mai am, mai am, mai am niţel s‑ajung cât el?
— Mai ai!… — Şi‑acum?… — Tot ai!…
— Mai sunt departe?…
— Eşti, surioară dragă, tot pitică…
S‑a mai umflat o dată, pe viaţă şi pe moarte,
şi a plesnit ca o băşică.
Au câţi, cuprinşi adesea de chinurile grijii
de‑a fi mai breji, nu‑şi ies şi azi din minţi?
Nu ţin să aibă soli atâţia prinţi?
Burghezii‑şi fac palate. Vor paji mai toţi marchijii…
Această ediție Arthur retro reproduce fidel ediția originală apărută la Editura Ion Creangă în anul 1980.
