La răscruce de vânturi

La rascruce de vanturi, astazi un clasic al literaturii universale, a fost intampinat cu pareri impartite la data aparitiei, in 1847, in special din cauza stilului narativ care pare foarte inovator si extravagant pentru acea perioada. Romanul, publicat sub pseudonimul Ellis Bell, spune povestea a doua familii care de doua generatii sunt unite de sentimente imposibil de reconciliat: dragoste, ura, invidie, dispret sau dorinta. Povestea incepe intr-o noapte cu vreme rea, cand Lockwood, un domn venit de la Londra sa inchirieze domeniul Thrushcross Grange cauta adapost la Wuthering Heights, conacul lui Heatchcliff, mizantrop renumit pentru rautatea lui, care detine ambele domenii. Lockwood, care si incepe sa spuna povestea, e primit cu raceala, dar ramane peste noapte si, inainte de a adormi, gaseste jurnalul unei fete, Catherine Earnshaw si citeste despre relatia dintre ea si Heathcliff. Are apoi un cosmar teribil in care se facea ca fantoma lui Catherine Earnshaw incerca din rasputeri sa intre in camera si a doua zi dimineata porneste spre Grange, unde vrea sa lamureasca aceasta veche istorie care-i implica pe Catherine si pe Heathcliff. Pentru restul povestii, rolul de narator e preluat de Nellty Dean, cea care servise toata viata familia Earnshaw si facea acelasi lucru acum la domeniul inchiriat de Lockwood. Din povestea lui Nelly aflam ca Heathcliff fusese infiat de tatal lui Catherine, domnul Earnshaw, si ca el si Catherine crescusera impreuna si mai tarziu se indragostisera unul de altul. Dupa moartea batranului Earnshaw, Heathcliff e trimis de Hindley, fratele lui Catherine, la muncile de jos de pe langa conac si tratat cu dispret. O suita de intamplari dure se aglomereaza dupa ce Catherine se marita cu Edgar Linton, fiul mosierului care detinea la acea vreme exact domeniul pe care il inchiriase Lockwood. Ranit, tradat si umilit, Heathcliff fuge de la Wuthering Heights, dar va reveni pentru a se razbuna pe cei care i-au furat fericirea.